Ultimul drum al lui George
Ne aflăm în cel mai trist loc în care ne-am fi putut afla azi. Comuna Bârla. Locul unde are loc înmormântarea tânărului George Ciucă, mort în accidentul de la Coșești.
E greu să descrii în cuvinte atmosfera apăsătoare care domnește în curtea casei unde George a crescut de mic, unde a mângâiat florile din grădină, unde pașii lui au călcat iarba și unde melodiile populare i-au răsunat în urechi, reușind să le transpună pe note muzicale, prin studiu.
Își construia o casă
E greu să vezi casa pe care George a construit-o cu mâinile lui, pe care mai avea puțin până să o finiseze, și curtea casei unde altădată se distra cu prietenii și răsuna de muzică, acum plină de oameni îndoliați și cu lacrimi pe obraji.
Greu să auzi jalea părinților și rudelor, cântecele de jale ale colegului lui acordeonist, greu să vezi cum iese din casă George, altădată volubil și zâmbitor, acum între patru scânduri.
Cortegiul cernit a pornit spre biserică. De ce pleci, George? Părinții sunt prăbușiti peste coșciugul care ți-a învelit trupul. Plânge satul, plâng oamenii care te-au cunoscut și sub ochii cărora ai crescut! Te plâng colegii de la facultate veniți din toate colțurile țării, prietenii tăi, colegii de spectacole care au venit îmbrăcați în costume naționale. Sute de oameni, sute de mașini, mii de flori.
Strada acoperită de flori
Chiar dacă nu l-ai fi cunoscut, nu ai cum să nu plângi. E prea mare durerea! „Cui ne lași, George? Cui ne lași?” Un băiat talentat la muzică, student în ultimul an la Conservator.
Un băiat frumos, cuminte, bun, care într-un moment de neatenție a pierdut controlul volanului în drumul spre casă. Iar „caii putere” pe care și-i dorise de mic și pe care reușise să și-i cumpere din banii câștigați prin munca și talentul lui, nu l-au iertat. L-au aruncat într-un copac, apoi într-un gard de fier, după care, într-o degringoladă a traiectoriei pe care nu a mai putut-o controla, a lovit o mașină parcată într-o curte și s-a oprit în zidul unei case. Un morman de fiare contorsionate. Printre ele, George, tânărul și frumosul George, iubitul fiu al lui Emil (Milă) din Bârla, nu a mai putut fi salvat.
Sufletul lui a părăsit trupul înainte să apuce să-și ceară iertare părinților că nu i-a ascultat când îl sfătuiau să conducă prudent și cu atenție. Tatăl lui George este chiar șofer de meserie și știe ce responsabilitate implică aceasta. El conduce microbuzul școlar din comună. Știe și poate i-a repetat de sute de ori să aibă grijă la drum. Dar știți cum sunt tinerii: dau din cap că au înțeles, dar gândul lor este departe. Au prea multe de făcut…
Oricât de ascultător ar fi fost, George asculta mai mult de glasul muzicii. El avea tot timpul în minte melodiile lui, acordurile muzicale, gândurile lui, pentru că peste câteva zile urma să susțină examenul de dizertație la terminarea facultății, evenimentele lui la care se ducea cu drag și aducea multă bucurie tuturor. George trăia prin muzică și pentru muzică. Încrezător în puterea lui, păcălit de oboseală sau de o clipă de neatenție…
„Va cânta în Ceruri”. „S-a dus să întregească corul îngerilor!”. „Dumnezeu are nevoie de oamenii buni!”, sunt mesaje pe care oamenii cu empatie le scriu pe rețelele de socializare. Pentru părinții lui, pentru sora lui, sunt cuvinte care poate le mai ostoiește sufletul rupt în bucăți.
Dar durerea cumplită a pierderii singurului fiu și frate nu poate fi înțeleasă de nimeni. De ce în Cer, și nu aici, pe pământ? Unde avea o viață frumoasă și care urma să fie și mai frumoasă? De ce la doar 22 de ani? De ce așa? Sunt întrebări la care nimeni nu le poate da un răspuns. Dar poate, în visele lor, vor primi de la George un mesaj. Le va spune că dragostea lui e nemărginită și chiar dacă sufletul lui călătorește spre noi dimensiuni, îi poate vedea, ocroti și iubi.
Drum lin printre stele, George! Cel mai iubit fiu și frate. Cel mai bun prieten. Cel mai drag coleg. Cel mai talentat artist. Dormi în pace!
CITEȘTE ȘI: Tânărul mort în accident era ultimul an la Conservator
