Triunghiul cunoaşterii
Prof. univ. dr. Octavian Mihail Sachelarie, fostul director al Bibliotecii Judeţene „Dinicu Golescu“ din Piteşti, justifică seria studiilor pe domeniul său de activitate: sociologia comunicării, sociologia lecturii şi comunicării, sociologia educaţiei, mass-media, management de bibliotecă.
Autor a numeroase cărţi şi studii pe domeniul său de activitate, reputatul sociolog contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor fiecăruia despre lumea în care trăim, întărindu-ne caracterele, formând antidotul lipsei de înţelepciune şi discernământ.
Vorbind despre un „univers al cărţii“, trebuie să ne gândim că există o civilizaţie a ei, mergând concomitent cu civilizaţia umanităţii în perioade istorice îndelungate. Pe acest itinerar ne invită reputatul sociolog în paginile cărţii „Triunghiul cunoaşterii”: din lumea antică a scrierilor pe tăbliţele cuneiforme din Mesopotamia, ori pe sulurile de pergament (hârtie din piele de capră) şi papirus, care umpleau rafturile Bibliotecii din Alexandria (Egipt), din Pergam (Asia Mică), Herculaneum (Roma), până la hârtia epocii moderne şi contemporane, dar şi în sfera cunoaşterii tehnicii electronice de astăzi, căutând şi prin rafturile bibliotecilor digitale, unde întâlnim doar „cărţi“ în format electronic; vizităm şi sala computerelor utilizând ca mijloc de informare internetul. Înţelegem că aventura seculară de la tiparul lui Gutenberg, la Google a atins culmea inteligenţei umane.
Sunt amplu comentate, în capitolul „Cartea electronică sau calea către o societate fără hârtii“, informaţiile privitoare la aplicarea în plan mondial a recentelor descoperiri în planul informatizării, comunicării şi cunoaşterii. Pe lângă folosirea unei bogate bibliografii, autorul îşi aduce propria contribuţie la cunoaşterea de către cititori a cercetărilor de ultimă oră în aplicarea ingineriei computerizate. Mai sunt înfăţişate etapele tipăririi cărţilor, după istorica descoperire a tiparului de către Johannes Gutenberg, la începutul secolului al VI-lea.
În capitolul „Cartea în spaţiul românesc“, întâlnim o bogată încărcătură de nume şi titluri de carte din istoriografia culturii româneşti, amintindu-se şi despre contribuţia fundamentală a domnitorilor români ai secolului al XVII-lea la tipărirea cărţilor de interes cultural şi spiritual. Retranscrierea acestora într-un spaţiu restrâns, nu este posibilă. De aceea cartea e necesară. Trebuie citită, iar autorii, fiindcă-au făcut să apară zorii unei culturi circumscrise valorilor europene şi universale, trebuie reactualizaţi.
Aşadar, cum iubirea de carte înseamnă cunoaştere, tot cartea tradiţională, cu plăcutul ei miros tipografic, face să se petreacă „în intimitatea fiecărui cititor o alchimie a lecturii, combinându-se armonios priceperea, gustul şi scopul fiecăruia cu cele trei laturi din „Triunghiul cunoaşterii“ – carte, lectură, bibliotecă“.
Gheorghe MOHOR
(Din vol. Incursiuni culturale-2022)
