L-am întâlnit joi pe stradă, mai exact pe o bancă de pe bulevardul I.C. Brătianu din Pitești. Cânta nespus de frumos la vioară, iar trecătorii, în semn de prețuire, îi lăsau bănuți în cutia instrumentului, pe care o lăsase deschisă, pe trotuar, la picioare.
M-am oprit în fața sa, plăcut impresionat de reprezentație, dar și de eleganța vârstnicului artist. Era îmbrăcat impecabil, la costum și cravată și purta pantofi de lac.
– Pot să vă spun ce vârstă aveți? 75 de ani. Am ghicit?
– Am 85! – mi-a zâmbit domnul și așa am întrat în vorbă cu dumnealui.
Îl cheamă Nelu Stângaciu și e un lăutar celebru. Cântă de când se știe, 30 de ani „la stat”, în orchestră, și acolo unde a fost chemat „pe la casele oamenilor”, la tot soiul de evenimente, nunți botezuri…
– Și cum vă mențineți așa de tânăr? Care e secretul vieții dumneavoastră?
– (Zâmbind din nou) Răbdare și speranță. În viață trebuie să ai răbdare și speranță. Fiindcă mai devreme sau mai târziu lucrurile se așază, se rezolvă.
La 85 de ani, da, lucrurile s-au așezat pentru Nelu Stângaciu. Maestrul lăutar locuiește la niște nepoți. Nevasta i-a murit, dar el nu stă singur, fiindcă, „să știți, singurătatea e cea mai grea la bătrânețe”.
Și spunând asta, și-a fixat iar vioara cu bărbia, a ridicat arcușul și a reînceput să cânte. Frumos, elegant, cu prestanță. Și chiar dacă azi nu l-am mai zărit acolo, el a rămas în inima mea.
Petre Inspirescu
