Poemul săptămânii:
Lecția de murit
Iau, gratis, zilnic, lecții de murit:
Profesorul de viață, niciodată,
în dreptul morții stând mereu pitit,
oricât îl rog, făptura nu-şi arată.
Când, zi de zi, pe-o coală, semăn vis,
răsar poeme, cine le-o culege,
că-n lacrimă te port, cum ți-am promis,
fiind singura ce plânsul mi-nțelege.
Cu trup de jar și sânii aburinzi,
te voi visa mereu ca prima dată,
și, de-mi privesc, orb, vârsta, în oglinzi,
şi marginea de-apus mi se arată.
Îmi clocotesc privirile a chin,
iar anii-mi au arome de poveste,
când le măsor, în cupe mici de crin,
zăpezile ce i-au albit pe creste.
Azi, inima îmi scormoneşte-n piept
şi-n gând te macină precum o moară.
Precum zăpezile de mai, te-aştept
să te topeşti în mine-ntâia oară.
Sunt singur, Doamnă, cum nicicând n-am fost,
prin ceruri duc pământul pe picioare,
iubirea-mi intră-n zodia ei de post
şi viața mă învaţă cum se moare…
Dan ROTARU
