Mădălin Albu, tânărul de 20 de ani din Trivale, mort într-un accident de mașină în Franța, împreună cu unchiul său care se afla la volan, a ajuns acasă. De fapt nu chiar acasă, ci la Capela Bisericii Sf. Spiridon din Prundu, unde până sâmbătă va putea primi omagiile celor care l-au cunoscut și l-au iubit. Doar până sâmbătă. Atât. Pentru că sâmbătă, Mădălin va pleca pe ultimul său drum.
Devastată de durere, mama lui Mădălin, doamna Mihaela Ionescu, s-a așezat în genunchi, cu capul pe coșciugul fiului. „De ce, Doamne, mi-ai luat copilul? Mădălin, de ce, mamă, nu te pot vedea? De ce nu-ți pot vedea ochișorii tăi frumoși, zâmbetul tău, mamă? De ce, dragul mamei, ai ales să vii acasă așa? De ce?” Femeia își striga durerea, iar lacrimile îi curgeau fără oprire. Tristețea care i-a cuprins pe toți cei prezenți văzând o asemenea îndurerată imagine, a fost de nedescris. Numai dacă ești părinte, înțelegi… dar nici atunci, pentru că nimeni nu știe ce înseamnă o asemenea durere, să-ți pierzi băiatul, la vârsta de numai 20 de ani. Din fotografia înrămată, pusă pe coșciug, Mădălin zâmbea, dar zecile de ochi care îi priveau zâmbetul erau înlăcrimați.
În urma articolelor apărute în presă, dar și a semnalelor prietenilor și colegilor lui Mădălin, făcute în mediul online, cu ajutorul multor oameni de bine, care au donat bani pentru repatrierea trupului tânărului, îndurerata mamă a reușit să își aducă fiul acasă. Familia le mulțumește tuturor celor care au făcut acest gest umanitar, ajutând-o în această mare durere.
Trupul a sosit astăzi în țară, cu avionul, în coșciug sigilat, așa cum sunt formalitățile pentru repatriere, iar de la aeroport a fost adus de firma de pompe funebre Dinastia Lux. Mobilizându-se prin telefon, colegii acestuia l-au așteptat în fața capelei, cu flori sau coroane. O cruce numai din flori a fost pusă pe coșciugul tânărului de către una dintre fetele care l-a așteptat în fața bisericii. Cu toată ora târzie, la capelă a fost mulțime de lume. Preotul a oficiat o scurtă slujbă, iar toți cei prezenți s-au rugat pentru sufletul tânăr plecat prea devreme la ceruri. Iar lacrimile au fost numitorul comun pe obrajii tuturor. Și mâinile împreunate a rugăciune.
Mădălin, ai fost un om bun, pentru că valoarea unui om este dată de valoarea prietenilor săi. Iar tu ai avut prieteni adevărați. O mulțime! De la ei am aflat că ai fost un tânăr care îți doreai totul. Voiai să arzi etapele și să reușești să faci ceva în viață, rapid. Poate plecasei cu gândul să îți ajuți familia, iar acum familia ta e îndoliată pe vecie. Poate sperai și tu, ca toți tinerii aflați la început de drum, că norocul tău e în altă parte, nu în țara ta. Am aflat că ai fost un elev bun și un sportiv de performanță. Aveai viitorul în față. Aveai o familie care te iubea. Aveai speranță…
Dumnezeu să te însoțească în drumul tău către nemărginire, George-Mădălin Albu! Iar mamei tale și familiei îndurerate, să le dea putere să meargă mai departe. Gândurile bune ale prietenilor tăi, cei care au venit în număr mare să te întâmpine și care te vor conduce cu aceeași durere și sâmbătă, pe ultimul tău drum, te vor însoți și dincolo de ceruri. De unde tu ne vei zâmbi. Sperăm…
CITEȘTE ȘI:
