Vizita lui Călin Georgescu la Târgul din Domnești a confirmat încă o dată capacitatea de mobilizare a susținătorilor săi. Mii de oameni l-au așteptat în localitatea argeșeană, cei mai mulți fiind membri și simpatizanți ai AUR veniți atât din județul Argeș, cât și din alte zone ale țării. Atmosfera a fost una de miting: steaguri, bannere, tablouri cu chipul lui Călin Georgescu și scandări precum „Călin Georgescu președinte!” sau „Turul doi înapoi!”, slogan care face trimitere la nemulțumirile unei părți dintre susținătorii săi față de anularea alegerilor prezidențiale.
După oprirea de la Domnești, Călin Georgescu s-a deplasat la Mănăstirea Aninoasa, unde s-a fotografiat cu măicuțele și cu numeroși participanți, continuând ceea ce a devenit deja o marcă a aparițiilor sale publice: contactul permanent cu mulțimea și imaginea liderului aflat în mijlocul oamenilor.
Fără îndoială, această mobilizare demonstrează că fostul candidat beneficiază de un nucleu important de susținători și de o organizare eficientă. AUR a reușit să transforme vizita într-un eveniment cu impact vizual și mediatic, iar acest lucru nu poate fi ignorat.
Întrebarea importantă este însă alta: dincolo de mulțimi, de simboluri și de emoția momentului, ce soluții concrete sunt oferite oamenilor?
Discursul lui Călin Georgescu rămâne centrat pe întoarcerea la valorile tradiționale, la agricultură, la pământ și la identitatea națională. Este un mesaj care rezonează cu mulți români, în special într-un mediu rural care s-a simțit adesea ignorat de clasa politică.
Problema apare atunci când simbolurile încep să înlocuiască soluțiile.
Nimeni nu contestă importanța agriculturii și nici respectul pe care îl merită fermierii români. Ei sunt cei care se trezesc înainte de răsărit, muncesc în condiții grele și își asumă riscuri pe care puține alte profesii le cunosc. Tocmai de aceea, oamenii care trăiesc din agricultură merită mai mult decât discursuri motivaționale și imagini spectaculoase realizate printre solarii sau în târgurile tradiționale.
România nu va deveni o putere economică doar cultivând mai mulți castraveți, ceapă sau salată. Agricultura este un sector esențial, însă prosperitatea vine din investiții, irigații moderne, digitalizare, cercetare, procesare și acces la piețe, nu din idealizarea trecutului.
Majoritatea fermelor românești sunt exploatații mici, multe dintre ele supraviețuind cu mari dificultăți. Fără cooperative funcționale, fără depozite, fără unități de procesare și fără o putere reală de negociere în fața marilor lanțuri comerciale, munca agricultorilor continuă să fie slab răsplătită.
Acesta este subiectul despre care orice lider politic ar trebui să vorbească în primul rând.
Vizitele prin târguri și piețe pot avea valoare dacă sunt însoțite de proiecte concrete și de soluții aplicabile. Dacă însă ele se rezumă la apeluri emoționale despre „energia pământului”, „renașterea satului românesc” sau alte formule cu puternică încărcătură simbolică, există riscul ca oamenii să plece acasă cu entuziasm, dar fără răspunsuri la problemele lor.
În același timp, merită observat și contrastul dintre vizitele de câteva ore și administrația de zi cu zi. În timp ce unii vin însoțiți de bodyguarzi, rostesc discursuri și pleacă spre următoarea oprire din turneu, există oameni care au rămas în comunitățile lor și au schimbat lucrurile prin proiecte concrete.
La Domnești, administrația locală a derulat în ultimii ani investiții în asfaltarea străzilor, modernizarea infrastructurii, renovarea și dotarea unor obiective publice și dezvoltarea comunei. Aceste realizări nu au fost obținute prin sloganuri sau prin spectacole politice, ci prin muncă administrativă, proiecte și finanțări.
Diferența este simplă: una este să vorbești convingător despre cum ar trebui să arate România și alta este să demonstrezi, prin rezultate, că poți schimba în bine locul în care trăiesc oamenii. În administrație, ca și în viață, faptele cântăresc mai mult decât vorbele.
Astăzi, Călin Georgescu a plecat mai departe spre alte destinații. Imaginile de la Domnești și de la Mănăstirea Aninoasa vor circula, probabil, zile întregi pe rețelele sociale, iar susținătorii vor continua să creadă în mesajul său.
În urma vizitei, însă, fermierii din Argeș rămân cu aceleași provocări: costuri ridicate, secetă, lipsa forței de muncă, probleme de valorificare a producției și dificultăți în accesarea finanțărilor.
România are nevoie de lideri care inspiră, dar și de lideri care construiesc. Are nevoie de respect pentru tradiție, dar și de investiții în tehnologie și competitivitate. Pentru că recoltele nu cresc din lozinci, iar prosperitatea nu se obține din fotografii cu mulțimea sau din sloganuri scandate într-un târg, ci din politici publice eficiente și din rezultate care rămân și după ce coloana oficială a plecat.
Ce spun oamenii locului
Bogdan Grigore (producător de legume, Domnești): „Decor de bâlci, regizori străini și creier pane. Cum s-a vândut iluzia la Târgul de la Domnești
Sunt producător de legume în solarii și în câmp, aici la Domnești, din 2012. Duminică de duminică, de paisprezece ani, îmi așez marfa pe tarabă și privesc oamenii. Le cunosc chipurile, le știu fizionomia, le înțeleg grijile și oboseala. În tot târgul ăsta, dacă mai suntem trei nebuni care vindem strict ce creștem noi cu mâinile noastre; restul e marfă adusă de prin Oltenia sau de la București și revândută sub etichetă de „autentic”.
Dar duminica asta, spectacolul „autenticității” a căpătat accente de comedie absurdă și tragică în același timp.
Încă de dimineață, înainte să apucăm să ne scoatem roșiile și ardeii pe tarabele cumpărate – ce ironie! – din fonduri europene, târgul s-a umplut de figuri noi. Fețe pe care nu le-am văzut niciodată prin zonă, dar venite cu „uniforma” de rigoare: ii proaspăt scoase din țiplă, cumpărate direct de la chinezi, și pieptare cu însemnele AUR. Era clar, se asfalta drumul pentru un nou exercițiu de cult al personalității.
Când a descins Călin Georgescu, „guru” trimis parcă să ne salveze de noi înșine, s-a declanșat transa. Sutele de adepți aduși cu autocarul s-au aliniat militărește în fața tarabelor noastre de legume, formând un culoar de protecție și urlând lozincile devenite virale pe TikTok. Nu te mai auzeai om cu om. O atmosferă hipnotică, de sectă, unde rațiunea a fost lăsată la intrare.
Omul simplu, producătorul pentru care cică se bate cu pumnul în piept, a fost doar un decor mort. Georgescu a trecut ca un sfințișor de ghips: n-a stat de vorbă cu nimeni, n-a privit nicio legătură de pătrunjel, a strâns rapid o mână sau două, flancat strâns de bodyguarzi. Și pe bună dreptate că umblă cu pază: dacă l-ar lăsa singur, propriii adulatori l-ar călca în picioare în delirul lor mistic. A fost o îmbulzeală demnă de cozile la sfintele moaște, dar fără nicio urmă de pioșenie. Doar un bâlci electoral în care mai lipseau niște leșinuri regizate ca să fie circul complet.
Partea cea mai savuroasă a fost însă menajeria de figuri venite în deplasare, profesioniștii mitingurilor de București. Am avut parte de distribuția completă a teatrului absurd:
Bătrâna aceea celebră care urlă de ani de zile în portavoce prin piețele Capitalei că Uniunea Europeană e Satana, plimbându-se țanțoșă chiar pe asfaltul turnat cu bani europeni.
Nenea ăla cu „lupul dacic” și urlătorul șef din Piața Victoriei, strigând de parca era posedat de strigoii istoriei.
Stegarul dac, nelipsit de la orice manifestare unde se strigă tare și se gândește puțin.
Oana Zăvoranu, pupila de odinioară a lui Vadim, acum reșapată politic și convertită la noua mișcare cu iz legionar a lui Georgescu.
Ba chiar, prin praf, mi s-a părut că-l zăresc și pe celebrul Sechila, probabil venit să verifice calitatea roșiilor de Domnești.
Toți acești figuranți de profesie au venit să ne învețe pe noi, muscelenii, ce înseamnă identitatea națională. Nici jumătate din cei care urlau ode „salvatorului” nu erau din zonă. Au fost, ce-i drept, și localnici de-ai noștri, gata să înghită pe nemestecate gogoșile mieroase ale unui personaj cu umbre grele de Securitate în spate.
Ce a urmat în discursul lui, după acest scurt și grețos pasaj printre muritori, a fost de un hilar absolut. A venit să mimeze grija pentru țăranul român, dar a călcat în picioare exact munca și demnitatea celor câtorva producători reali din târg, ignorându-i complet pentru o baie de mulțime ieftină.
Pe 30 iunie, la simpozionul dedicat Elisabetei Rizea – femeia care a refuzat să îngenuncheze în fața Securității – am fost doar câțiva oameni. O mână de suflete capabile să înțeleagă ce înseamnă demnitatea aspră a acestui pământ.
Azi, la Domnești, s-a strigat pentru un iluzionist protejat de umbrele trecutului. Experimentul „Omul Nou”, cel fără memorie și fără coloană vertebrală, a reușit. Lume multă, oameni puțini, mici, bere și creier pane! Noi rămânem la tarabele noastre, cu legume adevărate și cu o tristețe adâncă pentru un popor care preferă să fie mințit frumos pe TikTok, decât să privească adevărul în ochi.”
