Comunitatea din Hârsești a trăit momente de profundă emoție și tristețe zilele trecute, când Ilie Ciucă, vătaful călușarilor, s-a stins din viață la vârsta de 73 de ani. Respectat și iubit în sat, acesta a fost condus pe ultimul drum de întreaga suflare a localității, într-o ceremonie care a îmbinat durerea despărțirii cu tradiția străveche a călușului.
„O frântură tulburătoare, din amarul ăsta al pierderii, un crâmpei de strigăt spre neuitarea celui dus”
La căpătâiul celui care a fost, ani la rând, conducătorul cetei de călușari, s-au adunat foști colegi, prieteni și localnici, veniți să-i aducă un ultim omagiu. Într-un gest simbolic și profund, călușarii i-au oferit vătafului lor un ultim dans – un „căluș de rămas-bun” jucat chiar în curtea casei sale, acolo unde, odinioară, porneau în alai pe ulițele satului.
Momentul a fost cu atât mai sfâșietor cu cât muzica acordeonului, interpretată cu lacrimi în ochi de Ion Stângă, vechi tovarăș de joc al lui Ilie Ciucă, a însoțit acest ultim ritual. Sunetele apăsate, pline de dor, s-au împletit cu bocetele și suspinele celor prezenți, reconstituind o atmosferă de jale autentică, rar întâlnită astăzi.
Cortegiul funerar a pornit apoi spre cimitir, însoțit de săteni, într-o imagine care a amintit de vremurile de altădată, când întreaga comunitate își conducea eroii și oamenii de seamă pe ultimul drum. Ca într-un simbol al durerii colective, ploaia a început să cadă peste alai, accentuând tristețea momentului și parcă oglindind lacrimile celor rămași.
Despărțirea de Ilie Ciucă nu a fost doar pierderea unui om, ci și a unui păstrător de tradiție, a unui simbol al călușului din Hârsești. Prin jocul lor de rămas-bun, călușarii au transmis mai departe nu doar respectul pentru vătaful lor, ci și continuitatea unui obicei care definește identitatea locului.
În liniștea lăsată în urmă, sunetul zurgălăilor a rămas parcă suspendat în aer, ca un ecou al unei lumi care nu se stinge, ci merge mai departe prin cei care o duc în suflet.
Sursa & Foto: Loredana Costache
