În memoria marelui Lovinescu
Apreciem apariţia volumului de cercetare critică „Eugen Lovinescu – ipostaze ale scriitorului” (Editura „Bibliotheca” Târgovişte – 2021) al contemporanei noastre, Maria Monica Stoica, autoare a altor numeroase cărţi de critică şi istorie literară, de proză, poezie, teatru, articole şi eseuri în diverse reviste de cultură.
Pe lângă „ipostazele” vieţii şi operei marelui critic, publicist, romancier, îndrumător şi formator de şcoală literară, autoarea înfăţişează ambianţa culturală a perioadei interbelice, în special a cenaclului şi revistei „Sburătorul”, unde „au existat lecturi memorabile, scriitori de talent şi de geniu, pe care intuiţia amfitrionului i-a recunoscut fără rezerve”.
Din scrierile lor, citeau atât consacraţii, cât şi aspiranţii la gloria literară, aşteptând nerăbdători verdictul mentorului care-i primea cu generozitatea-i caracteristică, dorind „să descopere marile talente ale timpului, de anvergura celor care au călcat pragul de la Junimea şi au publicat în paginile revistei „Convorbiri literare”. Aştepta că poate s-o ivi cineva de talia lui Eminescu. Minunea nu s-a întâmplat nici până în zilele noastre şi, probabil, nu se va întâmpla oricâte „ape vor seca în albie…” cum zis-a profetic George Călinescu”.
Comentariile „avansaţilor” nu erau deloc blânde. Fotoliul de pe care participanţii îşi citeau producţiile literare era numit „scaun al torturii”, îşi amintea unul dintre contemporani. Trebuia aplicat conceptul de „autonomie a esteticului” pe principii înnoitoare (antidot împotriva confuziei de valori sub aspectul cel mai important al moştenirii lovinesciene”, dar şi cel al „sincronismului” raportat la literatura europeană, la modul în care „influenţele şi sincronizările nu vor acoperi fondul nostru etnic, integrarea în tendinţa generală a culturii moderne realizându-se doar cu ceea ce ne este specific.”
Aceleaşi principii au fost continuate de către prof.univ. dr. Valeriu Filimon, în cursul de „Poetică” pe care însuşi l-a conceput şi l-a predat multor promoţii de studenţi de la Catedra Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti.
După lectura laboriosului volum al cercetătorului ştiinţific prof. Maria Monica Stoica, la elaborarea căruia au mai contribuit: pictoriţa Liliana Nanu, imortalizându-l pe Eugen Lovinescu „la biroul de lucru” (coperta 1) şi jurnalista Cristina Miliare, realizatoare copertă, rămânem încrezători că, prin astfel de construcţii editoriale, timpul nu poate aşterne uitarea peste memoria personalităţilor culturale. Doar aşa viitorul literaturii române şi al celor care au făurit-o este asigurat. Asigurată este şi memoria marelui Lovinescu.
Gheorghe MOHOR
