Lovitură grea pentru cei rămași îndurerați în familia lui Vali Fintoiu, din Mihăești, bărbatul omorât de un copac săptămâna trecută. Cel pe care toată comuna l-a plâns și s-a rugat pentru el, cel care a fost un om deosebit, harnic, bun și săritor. Bărbatul provenea dintr-o familie credincioasă și muncitoare, așa cum am mai scris, fiind 9 frați, era învățat de copil să muncească și să împartă cu ceilalți. Era omul care nu pregeta să ajute, nu refuza pe nimeni. Vestea că Vali a murit i-a dărâmat pe părinți și pe frați.
Părinții lui Vali au fost devastați de imensa suferință. La o săptămână după fiul său, inima tatălui a încetat să mai bată. Suferința pierderii băiatului, cumulată cu suferințele deja avute, i-au adus sfârșitul. Omul care, până la nenorocirea care i-a grăbit și lui plecarea, era îngrijit de fiul său, fiind ținut în viață de dragostea și dedicarea lui, a simțit că e momentul să plece, poate să-l caute pe Vali în imensul nemărginit. Fiind imobilizat într-un scaun cu rotile, tatăl, ajutat să participe la funeraliile fiului, a rostit printre lacrimi: „Degeaba îl mai văd, că nu-l mai am pe Vali al meu”.
Poate că viața ne e dată cu un scop, acela de a fi fericiți. Poate că și suferința ne e dată tot cu un scop. Dar moartea… moartea de ce ne e dată? Să uităm suferința din această viață? Poate că da.
CITEȘTE ȘI:
