„Muncă, muncă și iar muncă!”
În vara anului 2021, oficialii clublui FC Argeș bifau un transfer de marcă. În Trivale sosea unul dintre cei mai buni fundași români, Iasmin Latovlevici, un jucător experimentat, care avea să se impună repede în primul 11. De-a lungul anilor, Latovlevici a mai jucat la echipe importante: CFR Cluj, Kisvarda, Bursaspor, Galatasaray, Karabukspor, Genclerbirligi, FCSB, Poli Timișoara și Gloria Bistrița. A avut 8 selecții la naționala U21 și 10 selecții la naționala mare. Fundașul stânga are în palmares 4 campionate în România (3 cu FCSB, unul cu CFR Cluj), un campionat în Turcia, alături de Galatasaray, două Cupe ale României, ambele adjudecate în tricoul celor de la FCSB, două Supercupe, una cu FCSB, cealaltă cu CFR Cluj. Este cel mai titrat jucător al echipei FC Argeș, unul dintre cele mai bune meciuri ale sale fiind în sezonul 2012-2013 când Steaua elimina Ajax Amsterdam în Europa League, Latovlevici marcând un gol din acțiune și golul decisiv la loviturile de departajare. La nici o lună după această victorie al cărei erou a fost Latovlevici, echipa Steaua învingea și pe Chelsea, care la momentul respectiv era câștigătoarea en-titre a Ligii Campionilor.
Din punct de vedere profesional, Iasmin Latovlevici nu mai are nevoie de nicio prezentare, fiind recunoscut drept o persoană serioasă, perseverentă și disciplinată. Între două antrenamente, l-am provocat pe cunoscutul fotbalist la un dialog amical. Am descoperit un om volubil, modest, cu simțul umorului bine dezvoltat și cu principii de viață sănătoase.
Cuvintele sunt de prisos, mai bine vă lăsăm să-l descoperiți singuri pe omul Iasmin Latovlevici.
Când a început aventura fotbalistică?
Trecut-au anii… Am început să cochetez cu sportul rege la 9 ani. Îmi plăcea să fac mișcare, să alerg pe maidan, eram nelipsit. Eram un copil bolnăvicios, iar practicarea unui sport mi-a întărit, pot spune, sistemul imunitar. Nu regret nicio clipă alegerea făcută, m-am apucat de fotbal din plăcere. Părinții mei nu s-au opus, dimpotrivă, m-au ajutat, pas cu pas, să-mi împlinesc visul. Mi-au oferit tot sprijinul de care am avut nevoie. Le mulțumesc pentru educația sănătoasă pe care mi-au imprimat-o, datorită lor sunt aici.
Ce materii vă plăceau la școală? Ați copiat vreodată?
Eram fascinat de poveștile de istorie, mă captiva tot ceea ce avea legătură cu trecutul nostru, al românilor. „Un popor care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții”, spunea marele Nicolae Iorga. Din păcate, nu ne mai îndreptăm atenția spre origini, ar trebui să ne intereseze mai mult strămoșii, tradițiile, valorile autentice românești. În ceea ce privește copiatul, normal că am „furat”, dar când mi-am dat seama că îmi fac singur rău, am renunțat și am pus burta pe carte. Era o variantă ușoară de a obține note mari, dar am abandonat-o. Dacă observam că profesorii erau mai vigilenți, nu mă încumetam să copiez. La capitolul amintiri din școală, cea mai mica notă a fost 2, la religie. Eram mai obraznic, tratam cu superficialitate materia, mă atrăgeau mai mult poveștile din Biblie, nu ceea ce preda domnul profesor. Într-o zi, acesta mi-a spus: „Stai jos, astăzi îți dau 2!”… Nu vă imaginați că părinții m-au certat, niciodată nu mi-au reproșat o notă mică. Îmbinam utilul cu plăcutul, tatăl meu știa că nu poți excela în două domenii; am ales calea fotbalului, dar nu am neglijat nici învățătura.
Unde vă vedeți peste 10 ani?
Probabil că voi fi antrenor, dar nu știm ce ne rezervă viitorul. Trăim în incertitudine, îmi doresc să fiu sănătos, nimic mai mult.
În ce țară v-ar plăcea să trăiți?
Niciodată nu am luat în calcul să mă stabilesc în străinătate. Îmi place țara mea, avem peisaje superbe, tradiții interesante. De ce aș alege să plec în altă parte? Aici am rădăcinile, sunt foarte mulțumit de România, am tot ceea ce aș putea avea și în altă țară.
Prenumele dumneavoastră este Iasmin… cine vi l-a ales?
Pe nașa mea o cheamă Iasmina, este un nume cu rezonanță, un nume de floare; iasomia este nobilă și parfumată. Nașa mea este o femeie specială pentru mine.
Aveți o poreclă? Dacă da, de unde provine?
S-au lipit de mine tot felul de porecle, nu m-a deranjat că mulți colegi îmi spuneau într-un fel anume. Cea mai autentică poreclă, cred, este cea pe care mi-a dat-o portarul Ciprian Tătărușanu, când jucam la Steaua. Mă striga „câine”, spunea că pe teren sunt precum un câine, dar în sensul bun al cuvântului. Nu m-am supărat niciodată din cauza poreclelor pe care mi le-au pus colegii, pentru că respectul era la loc de cinste.
Cel mai trist moment din carieră a fost…
Când am pierdut cu Ludogorets, în luna august a anului 2014. A fost un meci dramatic, s-a ajuns la lovituri de la 11 m, a fost un final de infarct. Dar așa este în fotbal, nu câștigi mereu. Pentru noi a fost un eșec greu de digerat, am suferit foarte mult, dar ne-am ridicat și am mers mai departe.
Ce sfat le-ați da copiilor care acum descifrează tainele sportului rege? Există o rețetă pentru succes?
Există o rețetă a succesului, dar este greu să fie respectată. Nu-ți garantează nimeni că vei reuși. Muncă, muncă și iar muncă, iar dacă simți că nu mai poți, mai poți un pic! Este esențial ca puștii să fie serioși și disciplinați, trebuie să lupte pentru visurile lor. Să nu fie atrași de păcănele, femei, cluburi, alcool etc.
De ce copiii nu mai sunt atrași de sport?
Pentru că acum au alte îndeletniciri, alte pasiuni le ocupă timpul, au descoperit noua tehnologie, primesc totul la botul calului, cum se spune. Părinții sunt de vină. Din păcate, copiii nu mai știu să se miște, să se plimbe cu bicicleta, să dea cu piciorul în minge. Este dramatic unde s-a ajuns. Sportul înseamnă sănătate. Un copil care uită pentru câteva ore de telefon și calculator este un copil sănătos.
Care este antrenorul de la care ați învățat cele mai importante secrete ale sportului rege?
Nu pot nominaliza doar un singur antrenor, am avut plăcerea să lucrez cu foarte mulți tehnicieni pricepuți și de la fiecare dintre ei am luat câte ceva bun. Fiecare antrenor este unic în felul său, nu pot pune etichete, nu pot spune că antrenorul X mi-a dezvăluit cele mai ascunse taine ale fotbalului.
Ați avut o copilărie fericită? Povestiți-mi, vă rog, o năzbâtie pe care ați făcut-o și ați fost pedepsit.
Da, pot spune că am avut o copilărie fericită. Am crescut la țară și mă bucuram de fiecare lucru mărunt, aveam tot ce-mi trebuia. Poate mai ziceam că îmi lipsesc multe, dar, gândindu-mă la vremurile de atunci, pot spune cu convingere că am avut de toate. Am făcut multe pozne. Îmi vine în minte o întâmplare care s-a soldat destul de urât pentru mine. Eram copil și am mers cu un grup de prieteni
într-un loc mai ascuns. Ei au fumat, dar eu nu m-am atins de tutun. Cum și atunci existau peste tot „ciripitori”, a fost război la mine acasă, m-a bătut tata. Deși i-am spus că nu am fumat, nu m-a crezut și mi-a tras o porție zdravănă de bătaie.
Vă mai amintiți ce-ați făcut cu primii bani pe care i-ați câștigat din fotbal?
Aveam 19 ani și jucam la CFR Timișoara, în Divizia B. Am câștigat 700 de euro și i-am pus sub covor. Am așteptat să vină părinții în vizită și le-am dat lor banii, ca semn al recunoștinței pentru toate eforturile pe care le-au făcut pentru mine. A fost un gest normal, părinții mei s-au sacrificat, au muncit din greu pentru a-mi asigura tot ceea ce aveam nevoie.
Când ați plâns ultima dată?
S-a întâmplat când jucam în Turcia, mi-am rupt maxilarul în timpul unei partide amicale. Soția se afla în țară, însă s-a urcat în primul avion și a venit la mine. Era speriată de starea mea, m-am emoționat puternic și atunci am plâns. Sunt o persoană puternică, de obicei, fac față tuturor loviturilor, nu plâng des.
Cum vă simțiți la Pitești și ce vă propuneți să realizați cu FC Argeș?
Mă simt foarte bine, m-am integrat repede și vreau să joc cât mai multe partide în tricoul echipei FC Argeș. Îmi doresc să reușim să obținem cel puțin cât am obținut la finalul sezonului trecut. Vrem să atingem play-off-ul, suntem un grup unit, o adevărată familie, avem un antrenor cu potențial. Iată câteva elemente esențiale care sigur ne vor ajuta să ne îndeplinim obiectivele.
(C.M.)
