Prima impresie, când am ajuns la Barajul Vidraru, pe o ceață densă și o ploaie mocănească, ne-a făcut să nu prea pornim cu entuziasm spre mai departe.
După o perioadă de așteptare în mașină și de consultări cu familia, ne-am decis să mergem mai departe, spre kilometrul 104, până unde este deshisă circulația pe Transfăgărășan. Speram, dacă tot am pornit pe acest drum, să întâlnim și zăpada. Și bine am făcut, pentru că vremea urâtă și înșelătoare de pe Baraj s-a schimbat, pe măsură ce înaintam către munte am întâlnit zăpada și tot mai multe mașini care mergeau în aceeași direcție. Puține, în sens opus.
Când am ajuns la capătul drumului (mai sus de aici este circulația închisă), am întâlnit acest peisaj. Cred că în picturile care însoțeau poezia „Iarna pe uliță” am mai ghicit atâta zarvă.
Cert e că foarte multe familii, în special cu copii mici, au ajuns aici, la săniuș. Transfăgărășanul oferă și această oportunitate turiștilor, de a se bucura de o zăpadă curată, în care copiii să se tăvălească și să zburde liber.
Ne-am asumat riscul de a înainta prin nămeți, dar drumarii argeșeni își făcuseră bine treaba, chiar dacă sunt zile de sărbătoare. Șoseaua era curățată. Așa că drumul de întoarcere l-am făcut fără emoții.
V-a plăcut la săniuș?
Foto-video: Ioan Teodor Petrescu
