Veniturile din MLM au „deșteptat” fiscul în America
Multă bătaie de cap cu veniturile la buget. Toți au nevoie de bani, iar bugetul e al tuturor… Dar de ce numai unii îl alimentează? De ce nu toți? De ce evaziune fiscală „pe față”? Dl Cîțu nu a aflat, cât a făcut studii în SUA, că cea mai mare evaziune fiscală în America era făcută de… gospodine? De cele care vindeau produse în sistem MLM (Multi Level Marketing) și nu plăteau statului impozit. Atunci când fiscul american și-a dat seama, s-a pus pe impozitat… gospodăriile… câți bani intră în gospodărie într-un an, câți bani se cheltuie (aici trebuie dovedit cu facturi) … ce rămâne se impozitează. SUA este singura țară din lume care aplică acest sistem. Sunt șapte plafoane de impozitare, iar cei cu profituri mari pot ajunge să plătească statului și 40% din acesta.
S-a încercat și la noi schimbarea sistemului de impozitare, pentru a se alimenta bugetul de stat. Inițial, impozitul pe venit era progresiv, apoi a devenit în cotă fixă, de 16%, respectiv de 10%. Țin de această cotă fixă cu dinții toți bogații țării. Pentru că dacă impozitul ar fi progresiv, cei cu venituri foarte mari ar avea impozite foarte mari. Ca în țările vestice. Taxa pe bogăție nu a fost aprobată. Încă.
Mascate ca reduceri de preț și neimpozitate
Dar de „gospodinele” noastre, româncele noastre harnice, majoritatea aflate în funcții la stat, dar (în același timp) se ocupă și de vânzări (asistente, educatoare, cadre didactice, funcționare etc.) – cu sutele de mii, care fac comerț cu produse cosmetice în sistem MLM, fără să plătească niciun leu impozit, ați aflat, dle Cîțu? Hai, că știți, doar e plin internetul de oferte de recrutare în astfel de rețele!
Ar putea contribui măcar cu 1% din vânzări (cifra de afaceri) sau cu 10% din venit, că doar suntem toți egali, nu? Chiar dacă nu folosesc case de marcat și nu dau bon la vânzare, tranzacțiile făcându-se „la mica înțelegere”, tot ar fi ușor de calculat… de exemplu, câte cosmetice vinde o persoană? De 2000 de lei, să zicem, minim pe lună, din care bonusul lor este de 30-40%, adică își suplimentează venitul lunar cu 600-800 lei. Dar unele (mai șefe) au „cifră de afaceri”, adică vânzări neimpozitate, și de 20.000 de lei pe lună. Poate fi ușor verificat. Că totuși, coletele primite sunt facturate și se achită cu bani, la primire. Iar bonusurile (veniturile) sunt mascate ca fiind reduceri de preț. Iar aceste reduceri de preț neimpozitate fac baza micului comerț (care prin multiplicare devine MARE), cu produse cosmetice „la sacoșă” sau mai nou, de când cu explozia de vânzări pe facebook – „la colet”. Dacă inmulțim, să spunem, 200 lei pe vânzătoare (măcar atât poate să dea la stat și doamna X care vinde produse de 20.000 lei lunar!), cu, să spunem, 5000 de persoane din țară care au ajuns la acest nivel (dar la nivel național sunt sute de mii, pe niveluri mai mici, care ar putea plăti și ele un impozit de 50-100 de lei lunar, cum plătește toată lumea) și veți vedea că ar fi bani pentru plata a câteva mii de pensii minime sau a câteva zeci de mii de alocații. Bugetul ar fi răzbunat.
„Nu primesc nicio facilitate la impozit!”
„Am 40 de ani de muncă și 58 de viață, nu am primit în viața mea nimic de la stat. Nu am avut o zi de concediu medical, nu am luat șomaj, nu am primit ajutor pentru căldură, nimic niciodată. Am dat lunar aproape 2000 de lei bugetului de stat, sănătate, șomaj, pensii. Până și pe dobânda la banii puși la CEC am plătit impozit. Ca să țin niște lepre care nu muncesc, ci așteaptă ajutor social?”, se plânge o prietenă. „De curând mi-am luat încă un serviciu part-time, cu două ore, muncesc mai mult, iar din cei 600 de lei brut îmi mai rămân 300 și ceva de lei bani în mână. Aproape jumatate ia statul. Nu merită! Numai transportul până la noul loc de muncă și înapoi mă costă 60 de lei lunar. Plus o oră pierdută zilnic, pe lângă cele două. Nu am nicio facilitate, nicio reducere la impozit! Mai bine mă apucam de MLM, că tot insista una să mă înscriu. Măcar ce vindeam, îmi rămâneau banii curați”, spune cu năduf.
Vi se pare corect? Dacă e bal, să fie pentru toți! Dacă e egalitate, să fie și „pentru căței”, cum spune fabula lui Grigore Alexandrescu.
