Vătaful călușarilor, Petre Măsală, condus pe ultimul drum
Lumea lor, a călușarilor din sudul județului, a fost azi îndoliată. Pentru că l-au condus pe ultimul drum pe cel care le-a fost vătaf și profesor de căluș, Petre Măsală, declarat în 2020, de către Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, „Tezaur Uman Viu”. Un exemplu de dăruire în arta călușului, a păstrării tradițiilor locale.
La înmormântarea din comuna Stolnici a fost prezent Centrul Județean pentru Cultură și Arte, prin directoarea Elena Iagăr și dirijorul orchestrei „Doina Argeșului”, Cătălin Iancu, precum și dansatorii de la Doina Argeșului.
Elena Iagăr a fost delegată să reprezinte și Comisia Națională pentru Salvagardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, cea care i-a acordat titlul în 2020, fiind primul argeșean declarat Tezaur Uman Viu. De asemenea, au fost prezenți toți călușarii din Stolnici, și mici, și mari, dar și directoarea Căminului Cultural Hârsești, Loredana Costache, împreună cu Călușarii din Hârsești.
Prezenți la înmormântarea lui Petre Măsală au fost și primarul comunei Stolnici, Sevastian Pupăză-Roșu, precum și viceprimarul Radu Safta.
Consiliul Județean Argeș a trimis o coroană prin Roxana Stoenescu, șef serviciu Relații internaționale, cultură și învățământ. De asemenea, mai multe coroane au fost aduse de către instituțiile sau oamenii care l-au prețuit și respectat.
Petre Măsală a fost purtat pe brațe de tinerii lui colegi călușari îmbracați în straiele pe care și el le-a iubit atât de mult („Când mă îmbrac în costumul de călușar nu mă mai doare nimic. Când mă dezbrac, mai începe să mă doară câte ceva”, povestea hâtru cu ani în urmă nea Petre, chestionat de jurnaliști). De asemenea, a avut parte de întreg ritualul de „jurământ la mormânt” al urmașilor săi într-ale călușului.
Încheiem prin postarea Loredanei Costache, directoarea Căminului Cultural Hârsești, cea care l-a descris ca nimeni altul pe acest om deosebit care a fost cel mai vechi călușar din Argeș și din România, Petre Măsală, născut la Hârsești și „adoptat” de Stolnici:
《 🖤 Mai săraci cu un tezaur…
Cel din urmă vătaf adevărat, născut, nu făcut, de pe Valea Cotmenei noastre s-a stins…
De astăzi, lui nea Petre Măsală al nostru nu-i mai bate inima, nici nu-i mai cântă zurgălăii la opinci, căci duhul călușului l-a înălțat la ceruri.
Mi-a fost frică de ziua asta, nea Petrică, știi matale cum îmi tot ziceai că n-o mai fi mult…
Și-mi vine să te strig și să te caut în ceată, și-mi vine amar să plâng, că tare drag îmi erai…!
Eu o să mi te țin în inimă, acolo unde e neuitat și fârtatul și tovarășul dumitale, nea Niculaie al Goandii, al nostru. O fi venit vremea să vă adunați iar laolaltă, pe ailaltă lume, cine știe…?!
Și o să-ți povestesc numele, nea Petre, cât voi trăi, ca să-ți afle jocu’ și să te țină minte toți puii de călușar ce se vor naște și vor crește pe valea asta călușerească, peste care dumneata ai rămas Vătaful Vătafilor …!
Ne-ai fost Tezaur Uman Viu. Și te vom prețui prin veșnică pomenire și neuitare, aici, la Hârsești, în satul unde ai văzut lumina zilei, ai copilărit și ai flăcăit, strigând „hălăișa!” și bătând pintenii celui mai vechi dans bărbătesc de pe la noi, odată cu care ai intrat în patrimoniul cultural al lumii…!
Te las aici, tuturor, în amintirea asta, când erai încă în putere, și trăiai și parcă întinereai jucând călușu’ ce ți-a fost soartă până la capăt de drum, pe pământ. Odihnește-te în pace…!🖤》
