Nu mi-am imaginat că în România zilelor noastre – declarată proeuropeană, proamericană, anticomunistă, antiputinistă, „anticorupție”, „pro bine” și mereu lăudată pentru modernizare – pot exista, tolerate și ignorate, astfel de locuri în care atâtea animale se chinuie să supraviețuiască.
Și totuși, ele există.
Venind dinspre Curtea de Argeș spre Pitești, am avut neșansa să fiu oprit la bariera de la Merișani. Spun „neșansă” pentru că am plecat de acolo bulversat și profund marcat de o tragedie care se desfășoară sub ochii tuturor, cu consimțământul tacit al autorităților, adăpostite comod în birouri încălzite.
Într-o curte, la Merișani, nea Florin ține 35 de câini. Este o fostă clădire a CFR, chiar lângă trecerea de cale ferată.
Să facem ceva să-i salvăm!
Până una alta să donăm ceva mâncare pentru aceste animale!
Căței care cer ajutor
Opt-nouă cățeluși au înconjurat mașina. Nu erau agresivi. Cereau hrană. Cereau ajutor. Le-am dat tot ce aveam prin mașină. În timp ce mâncau, din curtea aflată în dreapta barierei au început să se audă urlete disperate – zeci de animale care își strigau dreptul la viață.
Am plecat mai departe, dar nu am putut continua drumul. Ajuns în Pitești, m-am oprit la un market, am cumpărat 12 pâini, trei saci de hrană și conserve, apoi m-am întors.
O dramă la marginea drumului
Ce am găsit depășește orice descriere rece:
35 de câini – mari și mici, pui și adulți – slabi, neîngrijiți, înghețați, fără adăpost. Închiși în două curți separate de un gard de plasă, urlau, chelălăiau, se călcau unii pe alții. Cei mari îi mușcau pe cei mici. Puii se chirceau și țipau.
Totul se petrece la marginea unui drum turistic, spre barajul unde lucrează firme străine, drum pe care circulă frecvent oficiali și delegații. Nimeni nu vede? Nimeni nu aude?
Le-am dat pâine și… lacrimi. Hrană uscată i-am înmânat omului care îi avea în „grijă”, care a aruncat boabele direct pe noroiul înghețat – „patul” acestor animale în nopțile geroase.
De la el am aflat că „CEL de la București” nu a mai venit cu hrană de anul trecut.
Cine face bani din suferință?
Întrebarea este legitimă și gravă:
Cine câștigă bani pe seama acestor animale nesterilizate, nehrănite, ținute la limita subzistenței?
Mi-au venit în minte imaginile din filmele despre lagărele de exterminare, indiferența celor plătiți să intervină și tăcerea complice a celor care nu mai au suflet, ci doar obediență față de bani.
Protecția Animalelor – protecție pe hârtie
Am sunat la Protecția Animalelor. M-am recomandat, am descris situația. Mi-a răspuns o doamnă care nu a părut deloc impresionată și mi-a recomandat „să fac o sesizare”.
„Veți primi număr de înregistrare și în două zile ajunge la noi.”
I-am spus clar: în două zile puii pot muri, pot fi uciși de câinii mari, pot îngheța. Răspunsul a fost sec:
„Aceasta este procedura.”
Aceasta a fost „intervenția de urgență”, la data de 19.01.2026, ora 15:32, din partea unei instituții plătite din banii noștri. Sper ca discuția să fi fost înregistrată.
Un apel public către autorități
Fac un apel deschis către toate instituțiile și persoanele cu responsabilități la nivelul județului Argeș: interveniți de urgență pentru salvarea acestor animale chinuite, ținute în condiții inumane de indivizi din umbră, probabil bine așezați și „respectați” în societate.
Regret că am sunat la Protecția Animalelor. Poate acolo sunt protejați doar dulăii cu acte, nu cățelușii ajunși… „javre”.
Așteptăm o intervenție imediată, nu proceduri, nu hârtii, nu tăceri.
Există imagini, există bonuri de casă pentru conformitate, există martori.
Mai lipsește doar voința.
Prof. Ana Dumitru
