Un an de la plecarea la Domnul a preotului profesor dr. Ion Năstase din Mihăești
În urmă cu un an, cel mai iubit preot din Mihăești, părintele Ion Năstase, a plecat dintre noi. Astăzi a avut loc, la biserica la care a fost înmormântat, slujba sa de pomenire. Familia, primărița Mihăeștiului, preoții din comună și din satele vecine, profesori de la Universitatea din Pitești – foști colegi de catedră, apropiații și foarte mulți enoriași au fost prezenți la slujbă, în semn de respect pentru omul, preotul și marea personalitate a celui plecat.
Preot Profesor Dr. Năstase Ion a fost preot, profesor, duhovnic, mentor, sfătuitor. Peste 20 de ani părintele Ion Năstase a fost și profesor la Universitatea din Pitești, Facultatea de Teologie, generații întregi de preoți ieșind din mâinile sale.
《Părintele Năstase s-a stins din viață după o îndelungată suferință care l-a apropiat și mai mult de Dumnezeu, dar și de iubirea față de aproapele, pentru care și-a jertfit întreaga viață.
A fost un părinte înzestrat cu darul blândeții, al dăruirii de sine, un duhovnic apreciat de foarte mulți credincioși, un adevărat preot prin care mulți și-au găsit liniștea, fiind un model pentru preoții mai tineri, care l-au cunoscut, dar mai ales pentru fiul său, Părintele Năstase Ionuț, ce și-a urmat tatăl în slujirea preoțească.
În urma Părintelui Năstase rămâne un chip blând, un OM care impunea un respect deosebit când pășea prin sat. Îmi aduc aminte, copil fiind, de zilele când preotul umbla prin sat cu obiceiurile creștinești, iar la vederea cu acesta tremuram, dar nu de frică, ci de solemnitatea momentului de a sta în fața dumnealui.
Nu voi uita niciodată cum ne mângâia pe creștet și ne dădea binecuvântarea, măsurându-ne cu privirea blândă din vârful capului până în vârful picioarelor. Nu voi uita niciodată orele de religie predate de dânsul și capacitatea fantastică pe care o avea de a ne transpune în ele…》, își amintea primărița Mihăeștiului, Andreea Crâmpiță-Matei, la moartea acestuia.
Locuitorii Mihăeștiului au venit și azi, în număr mare, să-i aducă omagiul lor și un semn că nu-l vor uita niciodată. Dumnezeu să-l aibă în pază de-a pururi!
