Derutat, trist, cu ochii umezi dar pătrunzători și plini de optimism – Moș Crăciun se pregătește să-și îndeplinească tradiționala misiune, aceea de a bucura, pentru câteva zile, sufletul copiilor alături de părinții acestora „biciuiți” de politicile iresponsabile ale unor amatori „cocoțați” în zona decizională. Marea supărare a Moșului este aceea că nu-și poate onora promisiunea făcută predecesorului său – Moș Gerilă, de a fi mai darnic, mai deschis, mai apropiat de oameni, mai puțin „fardat”, natural și sincer.
Își calculează traseul pentru a parcurge drumul, cu mai puțini reni (cu 10%), în timp optim, cu traista mai goală și mai mică, ajustată de… organele competente specializate în… austeritate și deficit (acesta este numele incompetenței) fără ca cineva să dea socoteală, să răspundă în fața poporului, nu neapărat la zidul de la Târgoviște. Este dominat de versurile poetului – „S-au băgat incompetenții / În structura acestei țări / Ca să pierdem în secunde / Ce am câștigat cu anii … “ (A.P.)
Frustrarea ,,Moșului” este cu atât mai mare când constată că „tovarășii” lui, foștii specialiști apreciați în toată lumea, sunt umiliți, sfidați și ignorați de niște „balamale politice”, pentru care funcția și puterea sunt mai importante decât țara și poporul. Colegii Moșului, cei care mai trăiesc, sunt pensionari, adică primii „loviți” și trădați de președinte și premier, de camarila de partid „instruită” în afara țării după algoritmul – întâi demolezi și apoi motivezi. După ce ai contribuit, zice Moșul, peste 40 de ani cu un sfert din munca ta la CAS, ajutând indirect Statul, acesta, prin impostorii săi, îți rețin impozit pe banii tăi în loc să-ți dea o bonificație. De acolo, de sus, de pe „Schela politică” se vede… orizontul, ca o Fata Morgana, zâmbitoare și mincinoasă, dătătoare de iluzii și vise liniștitoare.
Trădători sau doar… incompetenți?
Iată cum „Crăciunița” de la Ministerul Mediului supraviețuiește într-o țară în care barajele sunt secate, fauna formată în ani a fost distrusă (omorâtă cu premeditare) de indivizi cu dublă soldă, mii de oameni nu beneficiază de apă potabilă și menajeră, ecosisteme naturale dispar deși ei, oamenii din acest domeniu, au sarcina, morală și profesională, să le protejeze. Nu cred că, dintre cei în viață care au serbat majoratul, cineva va mai vedea Lacul Vidraru la cote de folosință și siguranță. Această individă, cu un rânjet perfid și dual, un etalon al incompetenței, ne amenință, culmea tupeului, cu reformele de la Direcțiile Silvice, deși acestea au fost începute și bine motivate de predecesorul ei, fostul ministru Mircea Fechet. Cât despre corpul de control al acestei fătuci este ca-n zicala populară … „Râde ciob de oală spartă” – nesimțirea politicului nu are limite.
Am citit, în aceste zile, „Tratatul de sociologie. Abordare teoretică” a lui Nicolae Grosu și am găsit acolo idei la care de mult timp mă gândesc și eu. Autorul le prezintă așa de tranșant, că m-am speriat. Deși argumentația pare solidă, îmi vine greu să admit că nu suntem un popor, ci doar o populație. Suntem răi, ca rasă, sau suntem înrăiți de toate cele ale istoriei și ale vieții? Suntem proști, adică necivilizați, sau suntem prostiți de vremuri și oameni răi? Suntem genetic lipsiți de demnitate sau ne-am vândut-o, ca să supraviețuim? Poate are dreptate, dar… Cum acceptăm oare să fim în continuare prostiți, mințiți, manipulați, umiliți de analfabeții funcționali ajunși deja în sferele puterii?
Mai mulți iepuri dintr-un foc
Normal, în această vreme, târgurile de Crăciun își primesc colindătorii, dar conform „tradiției” politico-românești sunt chemați și trimiși … protestatarii. Au avut grijă guvernanții să trimită la Televiziunea Națională un director de casă, cu un film bine pregătit și incitant dar nu lacrimogen. Gospodinele și-au lăsat cârnații în cămară, drojdia în frigider, bărbații au abandonat fotbalul și s-au strâns în stradă unde au găsit lozinci și vuvuzele gata pregătite pentru un protest care era legitim și bine-venit după „instaurarea” austerității și creșterea TVA-ului. Însă, acesta este momentul ales de manipulatorii „populari” pentru ca puterea să-și prioritizeze problemele – împărțirea justiției în două tabere pentru „rezolvarea” pensiilor speciale ale magistraților, înlocuirea șefilor de la „servicii” și „de serviciu”, „circ” pentru poporul care aplaudă chiar dacă nu are porc în bătătură și uită de inflație, prețuri și… umilință. Iar se simte „mirosul de mitocan” purtat în rucsacul „salvatorilor țării”.
Surprinzător sau nu, Fritz s-a oferit (misiunea sa) să-și aducă contribuția la reforma justiției din România. Ce inimă generoasă de neamț neliniștit, umilit de două războaie mondiale, fără cetățenie română, dar care se află în prim planul tuturor secretelor și hotărârilor de la Cotroceni!
Acum, la sfârșit de an, este bine să fim atenți la toate „balamalele” aduse prin… „libera mișcare a persoanelor”, șlefuit în UE.
Noi vă dorim un Crăciun frumos și fericit, un An Nou cu multe realizări, sănătate și vă asigurăm că vom continua tratamentul cu …
ANTIVIRUS
