Încerc să mă detașez de bombardamentul informatic al acestor zile de sfârșit de vară în care codurile au ocupat întreaga grilă a programelor de radio și televiziune – cod portocaliu de ploi, cod roșu de inundații, cod galben de ceață, zonă roșie, galbenă, verde de contaminare. Și uite așa suntem „băgați” zilnic în ceață iar viața noastră într-un cod… albastru. Ni s-au confiscat toate bucuriile, iar cei care au încălecat, cu ajutorul președintelui, pe funcții, au pus șaua pe noi confundându-ne cu herghelia din Delta Dunării.
Am trăit să asist la cea mai mare golăneală, cum ar pune președintele, din istoria democrației, poate la nivel mondial, în care votul sfânt al unui cetățean care a riscat și a plecat din casă, cu masca medicală pe față să-și protejeze căile respiratorii, în plină pandemie, este transformat, de niște indivizi, care sper că până la apariția acestor rânduri să le fi dat număr de înregistrare la „Chilia-n port”, în hârtie igienică pentru șobolanii Micului Paris.
Iar instituțiile statului lucrează, președintele veghează, Europa analizează, aliniază și distribuie afgani, trasează directive ignorând realitățile, lăsând impresia unei complicități moderne și sigure, încât Al Capone ar trebui reabilitat, iar celor care au spălat closetele în arestul de serviciu pentru simple găinării, să ne cerem scuze.
De multe ori pun în antiteză diferențe de abordare, atitudine și interpretare între fapte petrecute, care au iz penal și tendința de interpretare a ceea ce s-ar putea întâmpla, dar nu avem certitudinea. Un copil de 14 ani sau un adolescent de 18 ani considerat potențial infractor își susține examenele sub „ochiul vigilent” al camerelor de luat vederi, fără telefon iar orice gest în afara „poziției de drepți” folosită în metodologie îi conferă o sancțiune cu repercusiuni asupra viitorului său. Probe indubitabile pentru procesul-verbal de sancționare sunt camerele de luat vederi. Dar penalii cu rucsacurile pline, în miez de noapte, printre sacii cu voturi, se miră ca la teatrul Așchiuță, că păpușarii n-au știut despre existența camerelor de luat vederi considerându-se la „toiletă” – chiar publică, la noi i se spune closet!
Dacă nu se va acționa urgent pentru „a trage apa”, toată țara va deveni o toaletă modernă a Europei sau o groapă de gunoi, sectorul unu al Bucureștiului confirmându-mi intuiția. Din câte constat, oamenii nu se tem de COVID, ci mai mult de acești viruși plasați din laboratoarele secrete ale Occidentului pentru a falsifica și manipula o realitate decentă. De acești viruși, care acționează noaptea ca liliecii, se va ocupa tot…
ANTIVIRUS