Am văzut și admirat, în aceste frumoase zile de toamnă, imagini cu urmașii lui Badea (Gheorghe) Cârțan care, în așteptarea finalizării „Statuii lui Bolojan” s-au așezat tacticos pe gazonul lui Ciucu – un mare „liberal” al timpului nostru (!), și-au scos „mocăneşte” din tradiționala traistă ciobănească slana, bucata de brânză și jumările luate de la stână, s-au ospătat cu grijă ca nu cumva bocancul autorităților să-i lovească sau vreo bordură asfaltică să-i nimerească. Și toate acestea după ce au vrut să protesteze pașnic și civilizat pentru niște cauze pertinente , normale, de bun simț organizați ca-ntr-o „turmă” a portului popular atacată de „o haită urbană”, nu cea a lupilor de care știu să se apere ci a unor animale bipede neevoluate.. Acești țărani-ciobani și fermieri (tot țărani dar „capitaliști”) umiliți, sfidați și uitați de toate guvernările au fost lăsați, în „adopție” nedeclarată, în grija … Ursulu(e)i crescută în același „habitat” cu „nemuritorul” Fritz, două personaje contemporane „grijulii” față de soarta românilor.
Câtă dreptate avea poetul (A.P.) … „Au venit țăranii la oraș ”, cu ……., Doamne, dar în grija cui îi lași? … și-i jignesc funcționarii lași”! Da, o indolență crasă, o jignire nejustificată din partea guvernanților, a unui premier demis dar permanent cu spatele la popor. Oamenii au vrut să intre în Palat, să-și spună păsurile, să-i atenționeze pe acești „veșnici” conducători despre nedreptățile ce se fac acestui popor și în mod deosebit celor cu „truda”, cu munca făcută din puterea mâinilor, din lupta cu intemperiile naturii și cu prostia, ajunsă la absurd, a politicienilor. Nu au fost „poftiți” ci doar monitorizați ca nu cumva mirosul de sudoare sau cel cu iz de „Mioriță” să afecteze aparatul respirator al „boierilor”, al noilor capitaliști cu salarii de la buget și tematică pregătită prin coclaurile marilor interese europene. Teama cea mai mare era a premierului demis de 135 zile al cărui bagaj, bine „structurat”, era la ușa biroului (a spus-o Ilie ca o figură de stil pentru a drege busuiocul) iar ciobanii, proprietari de măgari – cei care duc proviziile pe munte, îl „obligau” şi ajutau să se mute, să-și ducă „catrafusele” la altă „stână”.
Din surse demne de încredere am aflat că niște consilieri onorifici (mare îți este grădina, Doamne) l-au avertizat pe Iliuță-SRL(USR) că esența de parfum străin de pe culoarele și din birourile „Palatului” s-ar putea să le facă rău păstorilor obișnuiți cu aerul proaspăt al înălțimilor, departe de minciunile și aroganța trepădușilor politici visători la bani, vacanțe și … monumente, impuși de interese mai mult sau mai puțin cunoscute. Și pentru a neutraliza „putoarea” de parfum şi duhoarea „turmei”, la ușile „Palatului” s-a „dezinfectat” piața cu diferite combinații lacrimogene, bine pregătite și utilizate în mod profesionist.
… Azi îl avem şi nu e!
Mă simt ca un „prizonier” într-o țară în care instituțiile statului au „eşuat”, abuzul de putere al unui guvern demis este la cote alarmante, Constituţia o „carte” uitată într-un „Anticariat Național” gata să ajungă la maculatură. Ieri (n.r. 17.09.2026), chiriașul de la Cotroceni și-a adunat sfătuitorii, a căutat în mapa de serviciu și a găsit un nume cu mare „rezonanţă” în lumea politicii europene, băiat de băiat, şcolit şi pregătit în zona lagărelor de tristă amintire inventate şi utilizate, ca o crimă la adresa umanităţii, de „Fritzi” – artizanii unei conflagraţii mondiale – Siegfried (un român autentic!). Și-a dat seama că „jocul de trei paşi” (joc popular din Bihor), a lui Iliuţă trebuie temperat, a mimat întâlniri cu reprezentanţii partidelor, a scos din mapă foaia de hârtie datată – 26 iunie 2026 în care cei trei „uniţi în cuget şi-n simţiri” (PNL – USR – UDMR) îl propuneau, ca „solist” pe acest băiat „bine şcolit în politica trădărilor”. Deci nu este o noutate această nominalizare, nu este o surpriză, este un simplu dar periculos joc de scenă. Aş îndrăzni să parafrazez poetul naţional prelucrând două versuri din poezia „La steaua” cu dedicaţie pentru fostul-viitor premier: „Era de când ni l-au propus, Azi îl avem și nu e”! Și nici nu are șanse poate doar tupeu european.
Când urlă câinele …
Am vorbit cu „omul cu suflet mare” despre căţeluşii de la Merişani şi mişcarea hârtiilor din cele trei instituţii ale statului (le vom prezenta în numărul următor) sesizate încă din 25.08.2026. Nepăsare, nesimţire, indolenţă, sfidare este numele vostru, domnilor! Căţeluşii urlă de foame, de sete, de condiţii tip „lagăr de exterminare”. Am asistat, când eram în clasa a VI-a, la căminul cultural, la o piesă de teatru a lui Caragiale – Năpasta. Am reținut și-mi amintesc perfect expresia „ocnaşului”: „Când urlă câinele a pustiu … moare cineva”! Poate se adeverește, dar nu căţeluşii ci … dulăii, ăia bipezi.
Noi vom asigura pentru toţi impertinenții ce se cred nemuritori doza de …
ANTIVIRUS
