Trădarea președintelui
Am evitat să abordez subiecte privind președintele, comportamentul și atitudinile sale față de marile probleme ale vieții sociale și economice. Sunt foarte multe informații la care nu am și nu avem acces, deși mulți își dau cu părerea erijându-se în ,,luminații” timpului pe care-l trăim. Apoi, discutând despre prerogativele acestuia, ele sunt limitate, predominând cele de siguranţă (securitate) națională și politică externă.
Nu l-am lăudat, nu l-am criticat, nu l-am blamat, pentru că nu a fost președintele meu – votat de mine, dorit de mine, în care să am încredere și să-mi pun speranțele unui viitor frumos. Am fost de patru ori în fața buletinului de vot pe care era și numele său, însă nu am pus ștampila în chenarul respectiv! Am avut procese de conștiință când, ieșind de la secția de vot, am văzut tinerii care se aşezau la… ,,coada” electorală pentru… ,,a-l aduce pe Carol“, pentru un președinte cu ,,rigoare nemțească…” (din cele ce discutau, ca să audă ,,poporul“ din jur)!
Nu am avut așteptări, nu am ,,visat” cu ochii deschiși, nu am fost dezamăgit. Am remarcat totuși eleganța necesară omului politic, educația și cultura unui lider, tăcerea ,,constructivă“, în antiteză cu ,,pălăvrăgeala“ distructivă a celor mai mulți politicieni, eleganța omului din fruntea țării. Este adevărat, nu ne-a arătat cât și cum se pune cubul de gheață în paharul cu… palincă, nu și-a promovat rudele în funcții publice (!), a dat gir și a avut încredere în instituțiile statului, inclusiv în oamenii care le reprezentau. I s-au găsit multe vinovății, inventate sau așteptate, i s-au interpretat gesturile și mimica, și toate, culmea, de la votanții și oamenii lui, nu de la opoziție.
Graba lui… Ilie spre președinție (sculărie)
La 21 decembrie 2024, președintele trebuia să părăsească ,,postul” și să dea în primire succesorului său. Evenimentele, interpretările și concluziile bazate pe ,,documentele” momentului au dus la o situație inedită – nu există persoana care să bată la ușa Cotrocenilor. Articolul 83(2) din Constituție spune: ,,Președintele își exercită mandatul până la depunerea jurământului de Președinte nou ales!”. Pentru mine este foarte clar, celelalte prevederi constituționale fac referire la – situații excepționale! Cred că președintele Iohannis era mai legitim decât un președinte al Senatului care, până în luna mai (alegeri prezidențiale) nu va învăța nici drumul la closet în impunătorul palat prezidențial, sau numele colaboratorilor.
Mai mult, acesta (preşedintele interimar) nu poate transmite mesaje Parlamentului (comunică pe sub masă sau în debara), în Constituţie fiind precizat: ,,Atribuţiile articolelor 88-90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale”.(Art. 98(2)). Deci, trei luni, vom monitoriza ,,balaurul cu două capete”!
Cu actuala configurație a Parlamentului, președintele nu ar fi fost suspendat și era benefic, pentru imaginea și interesul țării, ca acesta să rămână în funcție până va fi ales alt preşedinte. Cineva a trădat, iar graba cu care s-au făcut ,,cărțile” la liberali evidențiază că președintele acestora (al liberalilor) nu este străin de trădare!
Lăsați orele de istorie, dar găsiți profesori dedicați acesteia!
Istoria poporului nostru este plină de trădări și evenimente care nu ne fac cinste. Manipulatorii de conștiințe sunt aserviți altor interese, lupta pentru putere rămânând țelul suprem al celor care ajung conjunctural pe funcții, dominați de bani și orbiți de favoruri. Istoria acestui popor trebuie cunoscută, explicată la tablă ca pe o poveste dulce-amară din care tinerii să învețe și să acționeze în consecință. Lăsați orele de istorie în planul-cadru, domnule ministru, căutați profesori de istorie pregătiți, devotați nu numai meseriei, ci și țării, nu robi ai banului, ci cunoscători ai adevărului, ai destinelor adevăraților domnitori și conducători legați cu sufletul și mintea de soarta țării, a poporului, care s-au sacrificat pentru idealuri înalte! Trădările sunt în ADN-ul celor care, fără merite personale sau de echipă, fără zestre intelectuală sau muncă tenace ajung pe ,,culmile puterii“ în jocul hazardului.
S-a terminat oare războiul pe care-l invocăm de câțiva ani în Europa ,,unită”, au dispărut ideile revanșarde, economia mondială este la parametrii optimi… încât noi ne permitem să ,,ne bucurăm” (vezi … turma) că rămânem… ,,orfani“? Aș reveni cu strigătul poetului – ,,Unde erau românii când a fost ucis Viteazul…”(A.P.), dar pentru oamenii acestor timpuri pe care le trăim foarte periculos, cultura, chiar cea istorică, este sub cultura de… păpădie.
Până ,,Ilie de la Bihor” va realiza cât de mică îi este ceafa pentru pălăria lăsată de Iohannis în cuierul din holul Palatului, iar ,,schimbarea stăpânilor – bucuria nebunilor” va rămâne doar un regret, vom garanta pentru toată ,,turma” doza de…
ANTIVIRUS
