Sonetul pescarului de sirene
Te-ai întrebat vreodată de ce oare,
în viață, inimile, uneori,
cum, de un fulger luminos, doi nori,
unite-s prin aceeași trecătoare
ce-o trece-ntâi cel ce se nimerește
plecat sau doar mai iute de picior,
dar amândoi se-ntorc în partea lor,
atâta cât iubirea le priiește?
S-ar apuca și ei să facă-un pod
din fulgere, dar nu știu face nod
decât precum la colțul de batistă
ce doar la câțiva creițari rezistă,
sau ca la gura unui vechi năvod,
după ce prind câte-o sirenă tristă…
Dan ROTARU
CITEȘTE ȘI:
