Sonetul retinelor încoronate
Dintre femei, ca tine, nu-i niciuna
care să se întindă-așa frumos,
și, după ce o smulge și-o dă jos
din cer, pe umăr să-mi așeze luna!
Esențial, în viață, orice-ai zice,
e să nu-ți pierzi instinctul de-a iubi,
și mai apoi e arta de a ști
să-alegi din lume sufletul-complice!
Aruncă-te-n ocean, nu sta pe mal,
de vrei să rupi crenguțe de coral,
ca, în smerenie și neprihană,
să împletești din ele o coroană
și să o pui pe fruntea unui val
ce doare, pe retine, ca o rană!
Dan ROTARU
CITEȘTE ȘI:
