În jur de 130 de copii din Moșoaia vor începe școala în condiții de nedescris. Școala lor arată jalnic. Tot anul trecut cât a fost majoritatea timpului online si toată vacanța de vară, administrația locală nu a găsit soluții pentru a aduce școala gimnazială la un nivel minim de decență. Mai mult, există și pericol, pentru că toaleta veche a școlii, a rămas neacoperită, după ce s-a dărâmat și s-a dat în funcțiune cea din interior. Care nici aia nu e vreo grozăvie, deși e nouă și s-au băgat bani frumoși în ea, apa curge cu greu iar mizeria e la ea acasă.
Din 5 săli, doar 4 sunt funcționale, cu mobilier vechi, vopsit, iluminat prost și cu minime condiții privind accesul la noua toaletă din incinta școlii. Cancelaria de 2 x 2 metri, improprie desfășurării activității profesorale în extraprogram, tocăria de la geamuri veche, acoperișul șubred, iar accesul în unitatea de învățământ se face prin spate, pentru că intrarea principală există doar teoretic. În loc de cale de acces, un șanț de un metru plin cu apă stătută, fără podeț, cu garduri rupte, ruginite.
Am stat de vorbă cu directorul Iulian Costeleanu, care ne-a înșiruit eforturile personale făcute pentru a creea condiții cât de cât mai bune pentru micuții elevi. A primit niște promisiuni de donații din partea BookLand, o fundație care se ocupă de renovarea școlilor din mediul rural.
Li s-au adus 57 de cutii de lavabilă pentru exterior, s-au făcut măsurători pentru recondiționarea acoperișului, au primit sub formă de donație cărți dar nu pot fi folosite pentru că nu au mobilier cu care să amenajeze o bibliotecă. Fundația respectivă le-a promis și o centrală termică, dar conducerea primăriei a refuzat această donație motivând că le strică planul de investiții.
Directorul Costeleanu, profesor de religie și preot, cu parohia la Căteasca, spune că a renunțat să locuiască în casa parohială din comuna în care slujește și a ales să locuiască la Moșoaia, tocmai pentru a fi aproape de școală. De 4 ani de când este director, spune că nu s-au făcut investiții serioase în unitatea de învățământ.
Cea mai vitregită de soartă este curtea, terenul de sport – un dâmb noroios, sau cu iarbă uscată, cu porți ruginite și rupte. Niciun pic de dăruire pentru o școală în care învață inclusiv elevi cu 10 la Capacitate!
Cu toate astea, deși directorul a încercat măcar prin sponsorizări și prin acțiuni caritabile să mai îmbunătățească puțin confortul copiilor, faptul că autoritățile locale nu ajută școala este vizibil în rezultate. Cât poți să te mai cârpești? Până te… rupi.
