Să dăruiești din suflet… să poți oferi nu ceea ce-ți prisosește, ci ceea ce te împlinește. Să știi că binele pe care îl faci va ajunge acolo unde e nevoie. Să știi că anii în care ai trăit cu adevărat sunt cei în care ai făcut ceea ce ți-a plăcut, cum frumos povestea poeta Denisa Popescu despre practica budistă din Asia. Aceia sunt anii de preț ai fiecăruia… anii trăiți…
Cine nu și-ar dori ca după retragerea la pensie să înceapă o nouă viață? Tot ce nu ai avut timp să faci cât ai fost în activitate, cât ai avut responsabilitatea unui serviciu și a creșterii copiilor, să începi să faci după ce timpul ți se așterne la picioare. Și să te retragi treptat, întâi la sfârșit de săptămână, apoi definitiv, într-o zonă liniștită, unde să-ți construiești o căsuță. Abia atunci, creierul ți se activează spre lucruri pe care ți le-ai fi dorit să le faci și nu ai avut timp.
Înconjurată de natură și de liniște, fiind doar în compania soțului său, Ioan Mararu, obișnuită fiind cu agitația zilnică, doamna Nana a simțit că trebuie să facă ceva diferit și care să îi facă plăcere sufletului.
Povestea doamnei Nana
Aceasta a fost pe scurt povestea doamnei Nana Mararu, din Budeasa. Fostă șefă a Stației Petrom Podul Viilor până în anul 2011, doamna Nana și-a descoperit vocația și talentul de a picta la 61 de ani. A pictat întâi pentru ea insăși, dar când tablourile cu flori, ghivece și copaci au umplut pereții casei sale, a inceput să le dăruiască prietenilor și apropiaților.
Nu a făcut din arta cu care a înzestrat-o Dumnezeu un prilej de a face bani. Nici nu i-a trecut prin cap. Copiii sunt realizați, la casele lor, iar ei au tot ce le trebuie. S-a gândit însă cum i-ar putea ajuta pe cei care au nevoie.
Ideea în minte și dorința în suflet
Plecând de la un reportaj pe care l-a văzut la televizor, practic povestea copiilor de la Așezământul de copii Sf. Leontie din Rădăuți, i-a încolțit în minte ideea și în suflet dorința de a-i ajuta. Si cum să o facă mai bine decât să-și dăruiască tablourile. Dar ce să facă niște copii cu tablourile? Lor le trebuie bani, pentru nevoile lor multiple, de hrană, de educație. Și atunci, ajutată de fiica sa, a găsit o modalitate de a vinde aceste tablouri iar banii obținuți să-i doneze așezământului de copii din Rădăuți. Un gest extraordinar, plecat din suflet, al unei doamne care la 73 de ani e activă social, e implicată și dorește să ajute. Pentru ca sufletul ei să meargă tot la suflete…
Sperăm ca tablourile expuse pe pereții exteriori ai casei sale din Budeasa Mică nr. 70 să fie vândute până la ultimul. Toate acele flori, glastre, vaze, copaci, peisaje, tot acel frumos adunat pe pânză să își primească valoarea cuvenită. Pentru că ce poate fi mai frumos, mai bun, mai valoros, decât ceea ce dăruiești?
CITEȘTE ȘI: Tablouri pentru suflete…
