Alexandru Vlahuţă ne-a lăsat o moştenire literară fascinantă, încununându-şi opera cu poematica proză „România pitorească”, „un veritabil atlas geografic comentat al României de la începutul secolulului XX” (Dumitru Micu), „o modalitate prin care autorul ne-a făcut să vedem şi să iubim şi mai mult ţara, frumuseţile ei, istoria acestui neam, înţelepciunea ţăranului român, tradiţiile, datinile, obiceiurile”(G. Ibrăileanu). Este autorul romanului „Dan”, al numeroaselor nuvele şi poezii, fondatorul revistelor „Vieaţa” (în colaborare cu V.A. Urechiă) şi „Semănătorul” (în colaborare cu George Coşbuc), redactor la „Revista nouă”, fondată de B.P. Hasdeu, la care mai colaborau: B. Şt. Delavrancea, G. Ionescu-Gion, Ion Bianu, Theodor Speranţia, alţi prestigioşi scriitori ai epocii. Una dintre poezii, cu influenţe eminesciene, e un rechizitoriu adresat vremelnicilor cârmuitori, dezinteresaţi de ţară şi popor.
„…Vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns!
A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi fără milă l-au străpuns
Şi-n bucăţi împart, infamii, carnea ta, avutul tău!
Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău,
Ăşti nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi,
Ţin a tale zile-n mână, ş-a ta cinste sub călcâi.
Şi călări pe tine, ţară, se cred zei aceste bestii,
Cum se cred ades copiii împăraţi — călări pe trestii.
Ei sunt mari şi tari, şi nu au nici ruşine, nici sfială
Că-ntr-o zi, poate, urmaşii le vor cere socoteală
De-a lor fapte. Ce le pasă? Lopătari, la cârma ţării
Sunt stăpâni pe vas, pe vânturi, şi pe valurile mării!
Şi când cugeţi c-aceşti trântori, astă haită de samsari
Prin tertipuri şi prin intrigi au ajuns puternici, mari,
Şi când vezi pe-a vieţii scară unde-au fost şi unde sunt,
Când îi vezi cu ce mândrie, cu ce ochi semeţ şi crunt
Privesc azi din înălţime spre norodul tăvălit
În mizeriile-n care ei, călăii, l-au trântit,
Când te uiţi cum se răsfaţă, cum îşi fac de cap mişeii,
Vai, începi să crezi că-n ceruri adormit-au de mult zeii!
Ş-apoi, după ce-au dat palme, şi-au scuipat în faţa ţării,
După ce-a-mbrâncit poporul în prăpastia pierzării,
După ce n-a rămas lucru nebatjocorit de ei,
Au curajul — aceşti oameni de nimic, aceşti mişei —
Au curaju-n faţa lumii ca să strige-n gura mare:
Ne vrea ţara! Îi vrea ţara? Auziţi neruşinare!
Vai, de-ar fi pe voia ţării, ştiţi voi unde v-aţi trezi?
Într-o ocnă — da! — acolo oasele v-ar putrezi!
Cum să mai vedem în ţară cinste, muncă, propăşire,
Când spoiala azi e totul, când vezi că prin linguşire
Şi făţărnicii, netoţii, au ajuns aşa departe!
Cum să-ţi mai trudeşti viaţa ca să-nveţi puţină carte
Când te uiţi că-n astă ţară, dată pradă celor răi,
Înţelepţii sunt victime, ticăloşii sunt călăi!”
(„Cârmacii” – 1881)
Îngrijorat de apariţia unor producţii lirice lipsite de energie, pesimiste şi lacrimogene (cum se mai scriu şi astăzi), poetul a scris celebrul poem „Unde ni sînt visătorii?”, învinuindu-i pe poeţi de resemnare faţă de clocotul vieţii:
„Căci mă-ntreb, ce sunt aceste vaiete nemângâiate,
Ce-i acest popor de spectri cu priviri întunecate,
Chipuri palide de tineri osteniţi pe nemuncite,
Trişti poeţi ce plâng şi cântă suferinţe-nchipuite,
Inimi laşe, abătute, fără-a fi luptat vreodată
Şi străine de-o simţire mai înaltă, mai curată?
Ce sunt braţele acestea slabe şi tremurătoare?
Ce-s aceşti copii de ceară, fructe istovite-n floare?
……………………………………………………………………..
Unde ni-s entuziaştii, visătorii, trubadurii,
Să ne cânte rostul lumii şi splendorile naturii?
Unde ni-s sămănătorii generoaselor cuvinte,
Magii ocrotiţi de stele, mergătorii înainte?”
Gândul poetului, ca şi al lui Eminescu în „Epigonii”, era îndreptat către predecesorii „ce făceau valul să cânte, ce puneau steaua să zboare…” pentru ca, în câmpul literar, să rămână doar „sămănătorii generoaselor cuvinte”, „magii ocrotiţi de stele” ai literaturii române.
Gheorghe MOHOR
Gheorghe Mohor este autorul cărții Incursiuni culturale, precum și al numeroase eseuri despre scriitori și viața literară, în general, publicate în reviste de prestigiu. Iată ce a scris regretatul profesor și scriitor Marin Ioniță despre domnia sa (Un jurnalist printre scriitori – coperta 4):
