《 Dragi prieteni!
Mâine voi împlini o frumoasă vârstă. Va fi ultima aniversare în calitate de polițist activ, deoarece, începând cu data de 1 Noiembrie, voi deveni pensionar. Sigur, veți spune că sunt încă în putere și pot munci. Așa este, însă sistemul este creat în așa fel încât, în loc să facă ceva să te țină în sistem, pur și simplu te lasă să pleci. Aleg să fiu liber și să mă dedic întru-totul familiei mele dragi și activităților culturale, caritabile, sociale.
Mulțumesc tuturor colegilor cu care am lucrat de-a lungul celor peste 26 de ani, pentru prietenie, înțelegere, colaborare!
POLIȚIST PE VIAȚĂ
Aveam cândva vreo douăzeci de ani,
Când am depus un sacru jurământ,
Am renunțat la drepturi și la bani
Și am făcut cu Țara legământ.
N-aveam nimic, decât un singur vis
Și-n piept aveam o inimă de leu,
Din conștiință, singur am decis,
Să fiu cu Țara și cu Dumnezeu.
Cu sufletul și arma în onor
M-am pus în slujba Neamului meu Sfânt
Ca polițist loial, pân-am să mor
Pentru domnia legii pe pământ.
Eram dispus, cu prețul vieții mele,
Să intru-n foc și-n apă pentru toți,
Să zbor, pentru dreptate, pân-la stele,
Să-mi apăr Țara de mișei și hoți.
Credința-n Dumnezeu mi-a dat putere,
Să trec prin viață demn, cu fruntea sus
Și am învins, și boală, și durere,
M-am ridicat mereu… și m-am tot dus.
În tolba mea s-au strîns de-a lungul vieții,
Necazuri, amintiri și bucurii,
S-au dus ca vântul anii tinereții,
Pitiți în pârgul nopților târzii.
Am șlefuit în jurul meu destine
Cu harul dat de Bunul Dumnezeu,
Am promovat valorile creștine
Și nu m-am plâns, chiar dacă mi-a fost greu.
N-am construit averi materiale;
Familia mi-e tot ce am mai sfânt,
Dar am zidit averi spirituale,
Ce le voi lua cu mine în mormânt.
De-a lungul vieții am făcut de toate
Și-am încercat să fiu bun și corect,
Să apăr legea și să fac dreptate,
Cu dragoste, onoare și respect.
Unii m-au judecat cu răutate,
Punându-mi etichete pe nedrept,
Dar am trecut cu bine peste toate
Și-am învățat să fiu mai înțelept.
Nici n-am simțit cum timpul se strecoară
Prin anii mei.Și, iată, am ajuns
Să simt cum toate-ncep ca să mă doară,
De-atâta frig și ploi ce m-au străpuns.
Am obosit, mă simt ca o epavă
Ce-a eșuat la țărmul unui vis;
Mi-am pus prea lesne sufletul pe tavă,
Tot ce-am avut de zis, cândva, am zis.
Un sfert de secol am urcat mereu,
De astăzi, însă, nu mai pot să sui,
De-acum e timpul, chiar dacă mi-e greu,
Să-mi pun pistolul și cascheta-n cui.
De astăzi, am să-mi văd de sănătate;
E ziua-n care nu mai vreau să știu
De ordine și legi. Vreau libertate!
Și vă salut cu mâna la chipiu.
(Marius Coșerariu)
Noi simțim o oarecare amărăciune, dar și hotărâre. Și, ceea ce nu întâlnești prea des la oamenii în uniformă, un simț al umorului deosebit.
Multă sănătate, pensie cu relaxare și bucurii și, de ce nu, cu multă poezie!
