Pe pagina sa de facebook, Aurel Bălășoiu a scris cu câteva minute în urmă:
„În tot haosul alegerilor parțiale a apărut și el, cu freza aceea de preșcolar, la final de carieră, cu treningul ușor mai mic, nu mult, o juma’ de număr, cât să i se vadă încheietura mâinii.
Avea privirea aceea înțepătoare, mănâncă multe urzici.
Cătălin Bulf pare bărbatul pe care orice femeie și-ar dori să-l prezinte părinților.
O persoană de fizic plăcut, etate potrivită, suflet șaten și ceva situație corespunzătoare, UN MASCUL PREA BUN CA SĂ FIE ADEVĂRAT!
Deloc neobrăzat, e omul care se poate lua la trântă cu orice politician, dar n-are nicio treabă să bea o noapte întreagă într-o bodegă de cartier.
Pare genul care ia apa, o fierbe, o filtrează, o strecoară, o dezinfectează cu clor, o amestecă cu mușețel.
Și….? Și bea bere.
Plus că îl cheamă Bulf. Cum să n-ai încredere într-un om pe care îl cheamă Bulf? Bulf e tipul pe care îl suni la trei noaptea și va veni să te ajute să bagi murături, prietenul care îți va turna toată noaptea în pahar, când te-a părăsit consoarta, omul care te va ajuta să zugrăvești, când te muți în casă nouă.
Pe cuvânt, Bulf e prototipul românului băștinaș, care și-a luat mașină mai veche, să creadă lumea ca e bogat demult.
Cătălin nu e un om perfect, dar este talentat, foarte talentat… și slăbuț, slăbuț foc, fără perspectivă!
Când o să fiu mare, vreau să mă fac Bulf!
Uneori am replici atât de bune, încât visez că vine Caragiale la mine și-și cere scuze că s-a născut înaintea mea.”
Ei, ce spuneți despre umorul deputatului Aurel Bălașoiu? Sau despre lupta politică făcută cu umor? Parcă e mai ușor de acceptat o replică acidă față de una veninoasă!!! Numai să fie și Caragiale pe-aproape…
