JOC PE TELEFON
Dialog despre viață
Motto: „Noi, Doamnă Doctor, când o să murim?” (Ileana Vulpescu)
Vă-amintiți, Doamnă Doctor, mi-ați spus să-mi cobor
sufletul, din pat, direct în dimineață,
că altfel îmi veți prescrie să mor,
ca să mă pot vindeca de viață?
Prin niciun simț nu ți-era dat să observi
că moartea-ncepuse să mă-ncerce cu botul.
Eu mă rușinam că-mi pusesem lipitori reci pe nervi,
și-așteptam să mi se schimbe ființa cu totul.
Ochii-mi alergau lumea-n galop
și prin odaia mea mică se zbăteau, din fereastră-n fereastră,
până când gravitația din al tău stetoscop
i-a așezat peste lacrima Dumneavoastră.
Ca-un pahar gol de vis, sufeream:
palmele Dumneavoastră erau două iluzii mângâietoare,
și, după-mbrățișarea din grai, vă credeam,
dintre doctorițele lumii, cea mai nemuritoare.
Să nu mă-ntrebați când vindecarea-ncepu,
să nu-mi cereți să scriu ce gust avea-ntunericul și ce miros lumina,
atunci când mi-ați spus să-ncerc să vă spun tu,
că-apoi cineva-o să-mi ia cu mâna și plânsul și vina.
Auzeam cum în mine toți zeii se rup,
și cum graiul tău aducea a muzici celeste,
când îmi spuneai că-am cel mai vorbitor trup,
lăsat de suflet, ca vamă, la intrarea-n poveste.
Tu ziceai Da, eu spuneam Nu,
că nu credeam în vindecări de la sine.
– Deși te va durea, spune-mi Tu,
și-ai să vezi cât de rău se poate muri și de bine!…
Doar atât mi-amintesc din ce-ai putut la-nceput fi,
zi de zi, pentru sufletul meu, în fiece dimineață.
– Dar de tine mă pot vindeca, de-oi muri,
Doamnă Doctor, cum de vis, și de viață?
Dan ROTARU (2017)
