Tot mai mulți oameni sunt purtători de vorbe goale, de expresii greu de suportat și imposibil de redat, în funcție de caracterul, interesul, pregătirea sau… nesimțirea fiecăruia. S-au dus timpurile când vorba era vorbă și omul era om, când se vorbea de sfertul academic, când ,,parolele” erau asociate nu numai sintactic sau morfologic, ci mai ales sentimental parolismului. Și tot sentimental, melodia anilor ’70 cu Dalida și Alain Delon, ,,Paroles, paroles”, a făcut înconjurul lumii fără a fi propulsată de Eurovision (parcă încă nu era ,,născut”) și nici de interese globale (expresie dragă celor ,,făcuți” să hotărască soarta popoarelor) sau particulare.
Cuvintele nu mai au valoare, sunt goale și nici măcar ,,din coadă n-or să sune” cum a sesizat poetul pentru criticii săi. Vorbim zilnic despre hoții, despre pușcării, despre justiție, despre oamenii legii sau despre politicieni, dar doar analizăm, comentăm și tragem concluzii, fără a schimba ceva. Suntem ocupați – și la propriu și la figurat. Politicienii dâmbovițeni ne vorbesc despre benzină, ulei, gaze, lapte – apă de ploaie în vorbele lor, dar acestea sunt probleme de zi cu zi ale oamenilor. Apropo, s-a schimbat ceva din noaptea… cozilor de la benzinării? Nu, dimpotrivă, prețurile au mai crescut! Și câtă dreptate aveau prăpădiții așezați la coadă, și câte cuvinte goale înșirau toată noaptea ,,aleșii neamului”! Și ne mirăm că avem atâtea incendii de locuință unde sunt depozitate rezervele de gaz pentru a economisi câțiva lei!
Mergeți la un funcționar public și lăsați o sesizare! Veți vedea că dreptatea este umilită de nesimțirea lui. Îți răspunde peste 30 de zile că… nu se confirmă! Și iar ne întrebăm de ce se urcă omul pe bloc sau pe stâlp și își face cunoscută problema înconjurat de polițiști, pompieri și alte echipe de intervenție amenințând cu… . Dar problema nu se rezolvă, omul este anchetat și amendat!
Stați un sfert de oră (nu cel academic) la o intersecție și numărați câte domnișoare sau doamne sunt la volan și îl învârt cu un deget, celelalte fiind pe telefon sau țigară. Dacă s-ar aplica ,,vorbele” din regulament, nu ați mai vedea femeie la volan, dar cei cu șapcă albă, foarte categorici cu bărbații ,,fără zâmbete în… vorbe” stau cu ele la taclale, pardon, vorbe cu impact emoțional.
Ministrul sportului, un reprezentant al Guvernului României, ironizează și persiflează – o atitudine gravă – comportamentul unor componenți ai echipei de hochei pe gheață la Campionatul Mondial, cu vorbe din două dicționare, dar nu poate rosti trei cuvinte din Imnul național, nici după dictare! Atitudinea acestui jalnic ministru, care își cunoaște bine interesele, am regăsit-o și aseară la finala Cupei României la fotbal. Când a fost intonat imnul, niște bădărani s-au întors cu spatele încercând să sfideze și să umilească, prin gestul lor de ,,grofi”, cu echipă de… Budapesta în inima României, un popor încă răbdător și conciliant.
Sâmbătă noaptea (nu neapărat ca hoții, dar au fost și hoți școliți în occident) s-a desfășurat faza finală a Eurovisionului – muzică cu parole. Nu era greu de intuit câștigătorul! Încă din 24 februarie, de la primele salve de tun, când au tăcut chitarele, aproape tot globul a ascultat monologul actorului devenit purtătorul de ,,vorbe” ale unui popor greu încercat. Dar în numele popoarelor vorbesc, mai nou, tunurile, tancurile, rachetele. La Torino s-au auzit… tancurile!
Pentru juriul virusat de la Torino, până vor găsi vorbele cu care să ne mintă frumos, având în vedere declanșarea unei noi Pandemii – cel puțin morală, asigurăm doza de…
ANTIVIRUS
