Asist, cu multă teamă, la o paradă ireală, cu program „non stop”, sau cum ar spune consătenii mei – deschis și noaptea, a îngerilor politici, a „fetelor mari” puse pe funcții de miniștrii, directori, șefi de proiecte, responsabili de … centură, indivizi și individe în „parteneriat”, săpători neobosiți la temelia țării, surzi la strigătele copiilor și bătrânilor, miopi la realitatea dureroasă din această zonă a … lumii libere! Să fie doar … „Pană de onoare” cum intuia, cu mare finețe poetică, apreciatul Dan Rotaru în cartea de versuri „Înfrigurări”? Nu este singura pană, cea de onoare, este o pană generală camuflată discret și, nu dezinteresat, de trepădușii intrați în politica mare, de incompetenții reprezentativi ai instituțiilor stratului aduse la „reanimare,”, de trădători purtători de lozinci tip „Țara-i acolo unde-i bine”(Răzvan și Vidra-B.P.H.), de ONG-știi, fără număr, plantați și finanțați în zonele sensibile, gata să „muște” la „primul clopoțel”, de Fritzii ajunși la secretele statului … Citez din „Pană de onoare”, cu mult drag pentru autorul ideii și rimelor pure și curate expediate într-o societate mizerabilă, bolnavă după bani și putere: „Suflu-n suflet ca-ntr-o lampă / Părăsită, fără gaz, / Azi, când lumea se dă-n stambă / Și-are buci în loc de-obraz”…
Azilele și amnezia
… „Suflu-n suflet ca-ntr-o lampă / Veche, în pană de fitil, / Azi, când lumea are-o crampă, / Ca o babă-ntr-un azil…”
Din câte cunosc, crampele, indiferent de tipul și natura lor, nu provoacă amnezie decât dacă ești la înălțime, eventual în „Turnul guvernamental” de la Palatul Victoria. Așa se întâmplă cu premierul-demis de peste 60 de zile, care nu știe nimic (amnezie cronică) despre azilele dezumanizării din parohia pe care a păstorit-o și pentru care a fost promovat la rang de … șef de „land” (Bundesländer) românesc și i s-a oferit titlul de „Cel mai iubit dintre liberali”! Da, acest domn, încă interimar la Guvern, a semnat finanțări importante pentru niște azile despre care „nu știa” și nici nu a avut curiozitatea să „treacă dincolo de cortină” să verifice, să constate , să oprească o stare de fapt inumană. Niște „îngeri”(o familie de îngeri) – să le zicem salvatori, au investit în cel mai mare cimitir bihorean, mult peste (ca densitate) cimitirul Rulikowski proprietate a Primăriei Oradea care a fost „patronată” de neobositul Iliuță (SRL). Acest cimitir, cu cruci standard și iarbă crescută uniform, pare o mărturie a „Războiului rece” aici găsindu-și somnul de veci, nu victimele îngerilor bihoreni, ci luptătorii pe un front invizibil care merită o aducere aminte „Glorie ostașului necunoscut”! Impresionant și cutremurător „peisaj” care se evidențiază nu doar prin liniște și tăcere ci prin monotonie, prin uniformizare, simplitate și dispreț.
Cred că am avea multe surprize dacă s-ar face „săpături” aici nu în laptopuri, carduri, bucătării, magazii, DGASPC-uri (aici oamenii, lași cum s-au format în anii „democrației”, se apără între ei, se ajută la hoție și fură chiar „un dolar găurit”). S-ar putea ca „săpăturile” din cimitir să demonstreze că „există viață și după moarte” și o parte dintre „eroi” să fi … evadat! Este un punct de vedere ce merită analizat.
Omul sfințește locul…
Am ,,vizionat”, în fugă, statisticile prezentate de M.E.C. și I.S.J. în urma examenelor naționale – Capacitate și Bacalaureat, după rezolvarea contestațiilor la clasele a VIII-a și în forma „crudă” a celor de la Bacalaureat. Până vom veni cu o analiză complexă și completă, fir cu fir, bob cu bob, îmi permit două observații:
În urma „rezolvării” contestațiilor la Evaluarea Națională au fost modificate peste 8600 note în sensul că au crescut (!) din cele 14176 de contestații depuse, iar la 4265 de lucrări notele au fost modificate prin … scădere! Deci, simplu – din 14176 contestații depuse au fost modificate 12961 note! (8696 au crescut, 4265 au scăzut). Vă imaginați ce bulibășeală este acolo, ce evaluare, ce competențe au evaluatorii, ce ierarhizare falsă avem în sistem. (Revenim până își revin ei – indivizii care generează haos și incertitudini într-un sistem, cel de învățământ, abandonat de o societate în derivă).
În al doilea rând, urmărind clasamentul liceelor din județ, la examenul de Bacalaureat, înaintea rezolvării contestațiilor observăm o constantă în vârful clasamentului și o mișcare haotică generată de lupta între ambiții și dezinteres, bine conturată, în unele unități de învățământ. Luați și comparați clasamentul din ultimii patru ani și veți constata că acolo unde directorii se implică și țin la meseria de dascăl (normalitate – felicitări(!)), la demnitatea funcției, respectă elevii și munca acestora, rezultatele sunt evidente. Sunt licee în „cădere liberă” (de la locul patru la locul nouă!) și ar trebui ca în „în vizorul” ISJ (dacă mai au … „vizor”) să nu fie doar unitățile de pe ultimele locuri unde sunt înscriși elevii de clasa a VIII-a cu medii sub cinci, ci în primul rând să fie analizată activitatea din unitățile unde „automulțumirea” a intrat demult în biroul directorului (de la promovarea concursului de … împrejurări).
Revenim pregătiți cu toată „medicamentația” din acțiunea…
ANTIVIRUS
