14.8 C
Pitești
02 oct. 2022
spot_img

O viaţă în slujba teatrului: Ion Focşa

Cu gânduri curate şi din iubire pentru trecutul de glorie al teatrului românesc, am parcurs filele trilogiei de amintiri ale marelui actor şi regizor Ion Focşa, în care autorul se regăseşte şi în postura de excelent memorialist şi portretist, atât al epocii pe care a străbătut-o, cât şi a personalităţilor artistice.

Prin cele peste 1200 de pagini, purtând paradoxalul titlu „Ghinionul a fost norocul meu”, îl înfăţişează nu numai pe actorul, ci şi pe scriitorul ale cărui virtuţi stilistice se îmbină armonios cu cele artistice.

„Ghinionul” de a se naşte a fost  spre norocul iubitorilor de teatru, căci prin arta sa, Maestrul a încălzit inimile a mii de spectatori. Cele peste 200 de roluri interpretate în 12.500 de spectacole sunt tot atâtea chipuri şi caractere cărora le-a dat viaţă, din dramaturgia naţională şi universală. Acesta este bilanţul unei vieţi trăite în slujba teatrului românesc, aceasta este epopeea întregii cariere artistice a „modelatorului de suflete” Ion Focşa, aflat astăzi pe scena cerească.

Intrarea în mirifica lume a teatrului se datorează întâlnirii tânărului, sosit în capitală din satul dobrogean Peceneaga, cu autorul celebrei piese „Take, Ianke şi Cadâr”, Victor Ion Popa, care l-a împins direct în braţele Thaliei, îndemnându-l să se prezinte la examenul de admitere la Academia Regală de Muzică şi Artă Teatrală, în anul 1948.  Comisia compusă din: Mihail Jora (preşedinte), Marioara Voiculescu, Maria Filotti, Alice Voinescu, Ion Manolescu, Victor Ion Popa, i-a confirmat talentul, promovându-l.

În al doilea an de studenţie joacă pe scena Teatrului Naţional, împreună cu regretatul Ion Lucian, în piesa „Asta-i ciudat”, de Miron Radu Paraschivescu, în regia lui Tudor Muşatescu, alt nume care i-a croit destinul artistic. Când la Teatrul Comedia se celebrau 40 de ani de teatru ai profesorului-actor Ion Manolescu (i-au mai fost profesori V. Maximilian şi Alice Voinescu), studentului Ion Focşa i-a fost dat să admire alte personalităţi: generalul Victor Dombrowski, primar al capitalei, N. Carandino, director general al teatrelor şi al Teatrului Naţional, Sică Alexandrescu, Lucia Sturdza Bulandra, Maria Vecera Manolescu, Marioara Voiculescu, Tantzi Cocea, G. Timică, Nelly Sterian.

Paginile „fermecătoarei cărţi” (Doru Moţoc), „un elixir pentru redobândirea tinereţii” (I. Schechter), adună între ele „parfumul şi savoarea unei perioade de glorie a teatrului românesc” (Irina Budeanu),

Semnatarul acestor palide rânduri, izvorâte dintr-o neţărmurită dragoste pentru teatru şi admiraţie pentru actori, reaude glasul lui Ştefan cel Mare, interpretat de George Calboreanu, în drama istorică „Apus de soare” de Barbu Ştefănescu Delavrancea, în regia lui Sică Alexandrescu, pe scena Teatrului Naţional (Sala Comedia din Calea Victoriei). Parcă tuna şi fulgera când „voievodul” Calboreanu  declama:: „Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan, care v-a fost baci până la adânci bătrâneţi, că Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri ş-a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor…”

Amintesc şi numele actorilor acelei generaţii din comedia „O scrisoare pierdută”, de I.L. Caragiale, în aceeaşi regie şi pe aceeaşi scenă, din care, până la plecarea la teatrul din Galaţi, apoi, în 1958, la Teatrul „Al. Davila” din Piteşti, făcea parte şi maestrul Ion Focşa: Al. Giugaru, Ion Finteşteanu, Gr. Vasiliu-Birlic, Carmen Stănescu, G. Bărbulescu, Marcel Anghelescu, Radu Beligan, Costache Antoniu, alţi mari actori.

Cu smerită evlavie, maestrul Focşa  a evocat alte glorii teatrale: Marietta Sadova, Cella Dima, Clody Bertola, Marioara Voiculescu, Eliza Petrăchescu,  George Vraca, George Storin, Fory Etterle, Mihai Popescu,  George Mărăuţă.

Pe scena teatrului din Piteşti, actorul Ion Focşa a întruchipat roluri excepţionale: pentru care a fost răsplătit cu premii, diplome şi decoraţii, cu titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Piteşti şi  Distincţia de Merit. Maestrul a apărut ultima oară pe scena Teatrului „Al.Davila” din Piteşti, în piesa „Lichidarea”, de Paul Everac. Apoi, a părăsit şi scena vieţii pe 12 ian. 2012, iar după numai un an, a plecat și adorabila-i soţie, actriţa Ileana Focşa, ambii odihnindu-se în Cimitirul „Sf. Gheorghe” din Piteşti. Fie-le amintirea luminoasă!

                                             Gheorghe MOHOR

Related Articles

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img

URMĂREȘTE-NE PE REȚELELE SOCIALE

4,997FaniÎmi place
728AbonațiAbonați-vă
- Advertisement -spot_img

NOUTĂȚI

error: Continut protejat!!