Stă chircit, de ore bune, pe malu’ Argeșului, undeva sub faleza din Ștrand. Din când în când se căznește să agațe momeala în cârlig. Aruncă, așteaptă și trage. Merge în pagubă…
Mi-e și frică să-l întreb ceva, că-i fuge norocu’, ăla care mai e, mă-sa mare de noroc… La ce-o da? La oblete? La caras? La biban? Habar n-am ce vrea să prindă la ora asta, la concurență cu rațele, cu lebedele și pescărușii. Dar nu trage deloc…
În fine, îl las tot acolo, pe râu, dar e târziu și nici la piață nu mai găsește să-și facă și el pofta, măcar cu-n șprot sau cu o hamsie. Hm, nu e nicio veselie…
Petre Inspirescu
