O carte pentru istoria de ieri și de azi
După ce a ținut multă vreme manuscrisul în sertar, colaboratorul nostru Victor Panduru s-a hotărât să publice cartea CURTEA VECHE DE ACASĂ la îndemnul scriitorului George Rizescu, secondat de istoricul Florin Șandru și mai ales de regretatul filolog Constantin Cârstoiu, care a rămas plăcut surprins de valoarea literară și documentară a scrierii. Totuși cartea nu ar fi apărut, dacă cunoscutul istoric acad. Gheorghe Buzatu nu i-ar fi acordat girul, recomandarea acestuia fiind reprodusă de editură pe coperta a IV-a: ,,După o coborâre de inimă în ISTORIE, patimile românilor sub jugul dregătoriilor maghiare au prilejuit autorului compunerea ACESTEI CĂRȚI tulburătoare, plecând în mare parte de la fapte reale, care – tratate romanțat – îl cuceresc din start pe cititor. Îndemnul de a ne apropia astfel de vremuri apuse reprezintă un mod meșteșugit de a o face printr-o lectură captivantă”.
Odată apărută în 2005, cartea s-a bucurat de aprecieri, mai ales în Ardeal, unde a fost difuzată prin intermediul asociativ, dar și printre salariații unei companii naționale. La rândul ei, scriitoarea canadiană de origine română Elisabeta Bociu Maxut, autoarea monumentalului roman PE MARGINEA DUNĂRII, a trecut multe exemplare din carte peste ocean, să le pună la dispoziția diasporei.
Despre ,,Curtea veche de acasă” George Rizescu scria că ,,este un roman cu iz istoric, admirabil scris, ca o metaforă argheziană”. ,,Cititorul, avizat sau nu, are în față un document al unei istorii dure, nemiloase, blestemată să ne fie potrivnică, tragică până la măreția martirajului pentru unul dintre cele mai frumoase ținuturi românești dintotdeauna – Transilvania. Victor Panduru ne ia de mână și ne trimite direct în lumea reală a Transilvaniei de la granița ultimelor două secole. Și nu o face oricum! Atent la detalii, la nuanțele vorbei, la timbrul vocilor unor personaje, Victor Panduru ne prezintă o simfonie literară cum n-am mai citit de mult. Tragedia eroului principal George Moldovan este tragedia neamului românesc în Transilvania pre-Trianonică. Scrupulos în detalii comportamentale ale personajelor sale, autorul ne aduce în față o realitate intens trăită de populația română a timpului, ne descrie mentalitățile unor vânduți dușmanului, pentru ca să aibă mai departe somn liniștit pe perne moi și nu conștiința împăcată pe paturi cu perne de paie. Victor Panduru nu-și iartă deloc personajele. Le prezintă așa cum au fost, cu demnitatea lor reală sau cu micimea caracterului lor… Cine vrea să se îmbogățească cu imagini sfinte trebuie să citească această carte neapărat. Nu veți găsi aici nimic naționalist, nimic care să supere bunul simț, cum ar spune Nichifor Crainic, nimic să tulbure mințile bolnave ale unor așa ziși patrioți de ocazie, mari demnitari ai statului actual, nimic ce ar știrbi noblețea celui mai cuminte neam de pe pământ, cum ar spune Lucian Blaga”.
La rândul său poetul Cristian Chirsanov-Capanu este de părere că romanul CURTEA VECHE DE ACASĂ este ,,o ștergere a uitării așezată pe umbrele istoriei” care ,,reușește cu brio să fie o lecție de libertate și un examen al suferinței umane, circumscrisă unor evenimente regretabile prilejuite de destrămarea Imperiului Austro-Ungar”, căci ,,a da uitării suferința este o modalitate de condamnare”, iar ,,a restitui memoriei suferința” este ,,un semnal de alarmă tras” pentru ,,a șterge praful uitării prea repede așezat”. El ,,reprezintă o dovadă în plus a caracterului profund creștin al poporului nostru. A ignora o astfel de carte, cum este cea scrisă de Victor Panduru, este un sacrilegiu adus memoriei martirilor”.
Cristina MILIARE