MÂNĂSTIREA DE LAUDĂ
Prima operă de arhitectură valahă descrisă amănunțit în texte vechi și stampe, care au circulat în Occident, a fost biserica și ansamblul mânăstiresc de la Curtea de Argeș, după tipărirea la Londra, în 1801, fiind răspândite și vederi care au atras admirația.
La 30 ianuarie 1857, episcopul Climent al Argeșului primea o scrisoare de la contele Coronini, guvernatorul Banatului, cu rugămintea să încuviințeze cercetarea și elaborarea unui studiu amănunțit al arhitecturii Mânăstirii Curtea de Argeș, de către profesorul și conservatorul de antichități, sibianul Ludovic Reissenberg, un cercetător fascinat de monumentala ctitorie a lui Neagoe Basarab.
Interesul stârnit de mânăstire în cercurile arhitecturale din străinătate, se desprindea din însăși cuprinsul scrisorii, în care scria că ,,frumoasa dumitale biserică n-a întârziat a atrage luarea aminte asupra sa”.
Trei săptămâni mai târziu episcopul Andrei Șaguna și, cam în aceeași vreme, viceguvernatorul Kurt al Transilvaniei, îi cereau episcopului Climent același lucru. Arătând că ,,biserica cea vestită de acolo, mare în privința măiestriei și a vechimii sale, atrage atenția tuturor cunoscătorilor de felul acesta asuprăși și face chiar epocă în istorie, după mărturisirea celor mai buni cunoscători de vechimi”, Andrei Șaguna se înscria în rândul celor care o făceau din mândria de român transilvănean, așezat la Brașov.
Cum și viceguvernatorul Kurt manifesta mare interes pentru monumentala construcție, episcopul Climent a încuviințat imediat studiul arhitecturii bisericii mânăstirii și, între sfârșitul lunii ianuarie până la 7 martie 1857, profesorul Reissengerg, însoțit de inginerul Seyfried, a făcut cercetarea lăudată mult de episcop, într-o scrisoare adresată guvernatorului Transilvaniei, după ce a văzut cum și-a desfășurat munca sibianul, care, pe lângă inginerul Seyfried, l-a avut aproape și pe doctorul Derbix, pasionat de începuturile artei fotografice. Așa au apărut primele fotografii ale bisericii mânăstirii, care conform uzanțelor de atunci, au fost însoțite de ,,descrieri” de o incontestabilă valoare documentară.
Pentru interesul manifestat față de sprijinirea cercetărilor istoricului Ludovic Reissenberger, episcopul Climent a fost răsplătit de împăratul austriac cu o decorație, iar guvernatorul Coronini al Banatului, după cum reiese din corespondența purtată, a dat dispoziție să-i fie trimise episcopului rarisimele fotografii ale locașului.
Istoricul sibian a descris detaliat releveul bisericii și l-a publicat la Viena, în 1860, lucrarea rămânând cea mai deosebită mărturie despre biserica lui Neagoe Basarab, așa cum se arăta, până la intervențiile arhitectului francez Andre Lecomte de Nouy, angajat de regele Carol I să dea o nouă strălucire vechiului locaș de cult ortodox, francezul fiind ajutat de arhitectul român Nicolae Gabrielescu.
Publicând lucrarea sa la Viena, Ludovic Raissenberger, a făcut referiri la Mânăstirea Curtea de Argeș ca fiind un lăcaș încărcat de istorie și legendă.
După urcarea pe tron, cu toate că fusese mutată capitala țării, de Mircea cel Bătrân, la Târgoviște, Neagoe Basarab stătea și la Argeș, aproape de slujitorii săi ardeleni și, la 3 ani după încoronare, a hotărât înălțarea unei construcții fără seamăn de frumoasă, pe locul vechii mitropolii ridicată în anul 1359, lucrările noului lăcaș, fiind începute în 1514.
După ce a cheltuit toată bogăția lui și i-a jerfit doamnei bijuteriile, la 7 ianuarie 1517, domnul putea să vorbească de ,,mânăstirea domniei mele de la Argeș” și să-i hărăzească pentru întreținere ,,vama ce este la Ocna Mică de la Târgoviște”.
Mânăstirea a fost sfințită pe 15 august 1517, după descrierea rămasă de la Gavriil preot la Muntele Athos, la slujbă, în afară de Neagoe Basarab, familia sa, curtenii, boierii țării, participând și Teolipt – patriarhul Constantinopolelui – însoțit de un mare sobor, format din arhimandriții și egumenii mânăstirilor de la muntele Athos, tot clerul Țării Românești, în frunte cu mitropolitul Macarie, alături de mulțimea poporului venit din multe colțuri ale țării.
Sfințirea Mânăstirii Curtea de Argeș, la vremea sa, a fost considerată prilej de afirmare a unității ortodoxiei, cum nu se mai văzuse.
Nicolae Iorga scria, în 1908, că după toate silințele și toată bogăția cheltuită, Neagoe Basarab dăduse Argeșului, de unde plecase mitropolitul Macarie, să se așeze la Târgoviște, lângă el, ,,cea mai frumoasă mânăstire aflătoare pe pământ românesc”, locaș încărcat de istorie, admirat pentru desăvârșita muncă arhitecturală, simbol al credinței și smereniei.
Victor PANDURU
Foto: Transfăgărășan.ro
