LECȚIE DE NEREPETAT
În Războiul pentru Independență de la 1877, armata română avea în dotare revolverul Md.1874 Galant Lebleau, introdus înainte de conflictul militar, ca variantă belgiană îmbunătățită a revolverului reglementar francez Mle.1873 Chamalot Deligme.
Însă, revolverul Galant Lebleau fusese patentat, în 1876, pe numele căpitanului artilerist Vasile Buiescu, după ce acesta modificase demontabilitatea modelului inițial și ajunsese la o variantă mult mai bună, mai rafinată, nemaifiind nevoie de șurubelniță partea stângă, pentru accesul la mecanism. Modificarea i-a impresionat atât de mult pe frații Lebleau, încât francezii au fost de acord să-l producă în uzina lor sub denumirea de revolver Buiescu.
Alt român, întors acasă din Războiul pentru Independență, căpitanul artilerist Haralambie Dimancea, admirator a lui Vasile Buiescu, încurajat de reușitele acestuia din urmă, știind că armata română avea nevoie de o dotare modernă, s-a pus să inventeze, cu gândul că revolverele vor putea fi produse cât mai mult posibil în unități din țară, producție, care, pe lângă dotarea armatei, aducea dezvoltare industrială și consecințe derivând din aceasta.
Și, căpitanul artilerist, decorat pentru virtutea ostășească, și-a pus mintea la contribuție, până a reușit să conceapă revolverul care-i poartă numele, invenția sa uimind, armurieri și ofițeri atât de la noi, cât și din afară. Avea un desing și o construcție aparte, unanim apreciate și astăzi, după atâta vreme, sistemul de dare a focului fiind unul fără cocoș: declanșarea detonării făcându-se printr-un peremtor lansat angrenat de un pinion.
În plus, noul revolver al românului mai avea două calități imbatabile, comparativ cu alte pistoale: prima, descărcarea – încărcarea erau mult mai ușoare prin bascularea țevii și butoiului, a doua, putea să facă tranziția de la calibru 11, /. 45 inițial, către 9, /. 38, ceva care nu se mai văzuse.
Oferit armatei române spre brevetare, Haralambie Dimancea a întâmpinat regretabile greutăți, fiind nevoit să ia drumul Marii Britanii, unde fără prea multe discuții i-a fost eliberat Brevetul nr.9973 din 1885 și, pe baza comenzii Ministerului de Război Român, producția a început în 1888 la Kynoch Gum Factory Aston Worwichsshire și Gatling Arms Company of Birmingham.
După tot felul de greutăți cu finanțarea, datorate guvernului român, s-au fabricat sub 1000 de revolvere, ceea ce explică astăzi raritatea modelului, cu toate că uimise, ajuns în mâinile multora, imediat după începerea producției.
Pentru Haralambie Dimancea dezamăgirea a fost atât de mare, încât s-a îmbolnăvit, mai ales că din ce în ce mai des apăreau zvonuri că Ministerul de Război se orientase să doteze armata cu revolvere de producție franceză.
Totul s-a adeverit nu după mult timp, în 1890, când comisia militară de încercări armament, chipurile, nevoită să caute o soluție pentru dotare modernă unitară, a stabilit câștigător revolverul francez model 1892, considerat mai elegant, omologat în Nomenclatorul Românesc ca ,,Revolver Md.1896”.
Haralambie Dimancea n-a putut să îndure marea umilință și-a murit. De inimă rea.
Această lecție a trecutului trebuie avută în vedere astăzi, când se pune în discuție dezvoltarea capacității de apărare a UE, prin crearea de capabilități productive în uzine europene în cadrul Programului R-arm, statele uniunii începând deja studiile prin care să atragă cât mai multe asemenea unități pe teritoriul lor, văzând în această orientare o nesperată posibilitate pentru crearea de noi locuri de muncă.
Spre R-arm se îndreaptă și speranțele multor producători de arme din țară (nu sunt puțini, avem unități de stat și private), dar și speranțele multor români de bine.
Numai că, recenta descoperire de mare corupție din armată, care a scăzut mult încrederea românilor în ea, le dă de gândit, știind că în decurs de câțiva ani nu s-au perfectat contractele pentru construirea la Șantierul Naval DAMEN Galați, a corvetelor, n-au fost modernizate fregatele și, încă nu a început, în colaborare cu nemții, asamblarea transportoarelor blindate, aspecte regretabile, care ar trebui să fie în permanență în atenția CSAT.
Este dezamăgitor să vezi că în urmă cu câteva zile, s-a ajuns la soluția cumpărării de urgență, din Turcia, a unei corvete vechi, cu o sumă foarte mare, în locul corvetelor care puteau fi construite la Galați, cu forță de muncă românească.
Se vede că, după amar de ani, parcă am fi blestemați, cum spun mulți, se repetă regretabila poveste a iscusitului inovator Haralambie Dimancea, un bucureștean născut la 1855, decedat în 1890, ofițer român, participant la asalturile asupra redutelor Plevna și Grivița, care după ce a săvârșit fapte de arme și gândire de toată cinstea, pentru țară, aceasta i-a ajuns ,,spațiul ratării”, după cum ar spune Emil Cioran.
Victor PANDURU
