În multe unități de învățământ sărbătoarea începutului de an școlar a fost transformată într-un festivism mediocru cu expunerea în fața elevilor și părinților a unor toalete și coafuri demne de Marea Adunare Națională rivalizând doar cu ,,modernismul” Păpușilor Muppets, cu mesaje silabisite de invitați plictisiți și încă în concediu, cu microfoane chinuite și ,,gâtuite” de prezentatorii evenimentului purtători ai limbajului de lemn specific constructorilor devotați ai societății multilateral dezvoltate. ,,Și pentru că suntem un popor creștin” – s-a auzit în difuzor – după care preoții și-au început slujba pregătită pentru această sărbătoare.
Reprezentația creștină a fost o adevărată lecție de conștiință și profesionalism, deși elevii erau într-o mișcare continuă, profesoarele își aminteau despre zilele de concediu (probabil lipsa șezlongurilor și efectul tangenței feselor la nisipul încins) sau (după gesturi) cadourile primite cu diverse ocazii, organizatorii … cu ochii pe ceas! Lecția preoților a durat 14 minute din cele 26 minute ,,dedicate” deschiderii unui nou an școlar (vizualizați imaginile de pe camerele de supraveghere stimați profesori și minunați-vă!). Am reușit să particip la trei astfel de … ,,festivisme”! Doar festivisme fără impactul emoțional așteptat, dimpotrivă!
După 30 de ani de religie în școli se pare că și profesorii dar în mod deosebit elevii au devenit atei, iar lipsa de respect a unora depășește cele mai elementare norme ale comportamentului uman. Poate respectul era ,,setat” pentru ziua tradițională de 15 septembrie, reper pentru zeci de generații, zi ,,furată” într-un mod mișelesc, cu complicitatea tuturor factorilor politici și a sindicatelor, de un ministru inconsecvent, ilogic, distructiv și obedient.
Preoții, care se ,,adresau” lui Dumnezeu pentru binele celor care ar fi trebuit să respecte ritualul și sfânta cruce, au prezentat o lecție de înalt nivel celor ce pretind că dau lecții, adăugând în gândul lor un ,,iartă-i Doamne că nu știu ce fac!”
Aceasta este România Educată după 8 ani de la primele ,,chinuri ale facerii”, aceasta este școala lui Cîmpeanu cu ,,misionarii” lui în acțiunile de demolare a unui sistem de învățământ la care a râvnit toată Europa. Dar, mai nou, Europa se ocupă de grâne și agricultură (inteligența este pe plan secundar) având nevoie de agronomi și veterinari, fără viză de Schengen. Poate elevii și părinții vor realiza că este timpul schimbărilor, iar dreptul la educație nu este o binefacere a unora, ci o obligație a statului, reprezentat, în aceste vremuri tulburi, doar de ,,vectorii” intereselor personale sau de grup restrâns!
ANA Dumitru,
Încă profesor
