Școala a început în toată țara, dar nu peste tot copiii beneficiază de condiții bune, în funcție de implicarea autorităților în dotarea școlilor și de infrastructura existentă.
Dacă, așa cum scriam zilele trecute, la Mălureni, copiii sunt nevoiți să meargă 7 km dus, 7 întors, pe jos, prin pădure, până la școală, pentru că nu li se asfaltează și lor drumul, dacă la Moșoaia elevii sunt nevoiți să intre în școală „prin spate”, pentru că nu au nici măcar un podeț și o alee (poate s-o fi făcut între timp?, nu credem!), iată că în alte localități rurale școala începe bine.
La Hârsești, de exemplu, copiii – circa 200 de inimioare mici bătând de emoție în curtea școlii, ieri – au început școala în bune condiții. Cum ar trebui să fie în tot județul. Iată ce reportaj emoționant a postat Loredana Costache, directoarea Căminului Cultural Hârsești, de la fața locului. Mai spunem aici că în Hârsești există o viață culturală extrem de activă, o promovare continuă a obiceiurilor și tradiților populare, prin participare la concursuri și festivaluri la care copiii au obținut numeroase premii, există de asemenea un ansamblu de jocuri populare – „Doruri de câmpie”, de care Loredana se ocupă nemijlocit.
„Septembrie, luni…
În curtea școlii miroase iar a copilărie…
Dincolo de măscuțe, am ghicit zâmbete și emoție. I-am numărat din ochi și mi-au ieșit la socoteală mai puțin de vreo 200 de chipuri, cu părinți cu tot, căci numai cei mititei de tot nu s-au încumetat astăzi singuri, la drum, spre prima zi de școală.
Mai deunăzi, pe niște stadioane, s-au strâns la concerte de tot soiul, puzderie de adulți, de cel puțin o sută de ori mai mulți decât s-au adunat azi micuții satului. Pe ei, pe iubitorii de muzică, nu i-a obligat nimeni să poarte mască acolo unde-și suflau unii altora în ceafă. Și erau mulți. De ăștia mici, însă, „are grijă” guvernu’…
Masca obligatorie chiar și azi, în curtea școlii.
Oftez și trec printre ei cu privirea. Le-a fost dor de locul ăsta, simt. E o școală frumoasă, caldă, primitoare, cu dascăli dedicați și bine pregătiți, unde învățăceii au toate condițiile de la oraș. Fiindcă și copiii de la țară au dreptul la educație de calitate și chiar o primesc, altfel nu am număra printre ei, generație după generație, atâția elevi admiși la licee bune și foarte bune, atâția studenți la diverse facultăți ale universităților de stat, din Pitești și București.
Ca să le fie bine copiilor noștri aici, în lăcașul ăsta de învățătură, s-au îngrijit din vreme și primul-gospodar al comunei, și consiliul local, și conducerea școlii cu personalul auxiliar.
Clase luminoase, zugrăvite proaspăt, parchet înlocuit, dotare modernă, lemne pentru focul din centrală, grupuri sanitare în interiorul clădirii și o sală de sport nou-nouță, gata să răsune de chiotele competițiilor sportive.
Sala de sport inaugurată în această vară
În apropiere, grădinița reabilitată și modernizată anul ăsta, este și ea un cuib ca din cărțile de povești, cu un părculeț cum nu știu să mai fie altul la fel pe aici.
Par toate bune și la locul lor, nu-i așa…?!
Și totuși, mă apasă vorbele lui Eminescu:
„Școala va fi școală când omul va fi om și statul va fi stat.”
…iar asta parcă nu mai depinde de școlarii zilei de azi, ci de puterea oamenilor mari…”
