Îți amintești, Ioane?…
Urmăresc cu atenție mișcările politice interne și internaționale, configurarea și evoluția noilor axe militare la nivel mondial, cursa înarmărilor (declarate sau foste secrete), ambițiile nejustificate ale unor lideri politici, manipularea popoarelor în numele unei libertăți relative, stimularea ascensiunii partidelor de extremă – dreaptă sau stângă (!) pentru camuflarea acțiunilor revanșarde, sfidarea istoriei, trecând în uitare ororile războaielor provocate de ,,nebunii” unor vremuri pe care le consideram doar niște accidente condamnate, dar nu uitate! Se aud șenilele și exploziile bombelor din ce în ce mai sofisticate, aducătoare de moarte, se văd luminile rachetelor cu focoase modernizate, a început concursul dronelor.
În paralel, s-a declanșat lupta pentru puterea internă în care competitorii, unii ajutați de partea aservită a televiziunilor, se comportă precum protagoniștii unui proces de divorț care, după ce s-au ,,iubit” și au împărțit același ciclon, își reproșează că nu au ,,tras apa” la timp și încă ,,pute”! După ce am ,,trăit” peste un an cu un guvern de dreapta (așa își spun ei), președintele, din dorința de a sta liniștit și a nu fi deranjat din escapadele sale turistice, a ,,nășit” o coaliție al cărei numitor comun a fost … stabilitatea! (Stabilitatea lor pe funcții, nu cea socială uitată în sertarele… guvernării). Îmi amintesc că această coaliție a ,,fătat” un ,,puișor” – robotul Ion, cel care trebuia să preia nemulțumirile populației, să le transmită decidenților, eventual să urmărească rezolvarea acestora. Vă amintiți de… Ion? Mai trăiește, ori s-a născut cu… dizabilități și încă nu este recuperat? (Cine plătește?)
În această competiție internă – pe acest front, apar mizeriile umane, lipsa de caracter, ,,cornițele” plătite și sponsorizate de profitorii momentului, aranjamentele din culisele Puterii, emisiuni trucate cu realizatori virulenți față de unii candidaţi și gata sa-i ia somnul în prezența altor competitori care trebuie ajutați (Sarcină de serviciu!). Ies în evidență încrâncenarea, răutatea unor ,,mamifere” mai periculoase decât ursul de pe Transfăgărășan (care se mulțumește cu o bucată de pâine), cărora le este teamă că li se anulează marile și multele (foarte multele) avantaje materiale și relaționale. Un lucru este clar – nu au cultură, nici măcar politică, ci doar interese, individuale sau de echipă, cu ,,studii” în arta manipulării.
Nu vrem război, mă înţelegi, Ioane (robotul)?
Omenirea este ,,pe picior” de război, gata să fie desigilate silozurile cu rachete, încălzite motoarele tancurilor, avioanelor, submarinelor, activați sateliții spion și… spionii infiltrați în potențialele zone de conflict sau zone de interes strategic. ,,Maidanul” politic de la Kiev, graba cu care americanii s-au retras din Afganistan lăsând oamenii loiali în mâna talibanilor, mișcările armate din jurul Taiwanului, acțiunile teroriste din Orientul Mijlociu, strategiile U.E., mult prea ,,tangențiale” doctrinelor militare ș.a.… anunță un viitor sumbru, fără o perspectivă clară a păcii. Cât de ușor, oamenii politici aserviți unor interese nu doar economice, dominate de profitul imediat, de piețele de desfacere și materii prime, ,,trădează” liniștea planetei, sacrifică copilăria a milioane de suflete, ignorând tragediile istoriei – mărturii ale unor timpuri în care soarta omenirii se afla în mâinile unor bolnavi, a unor nebuni.
În intervențiile noastre am insistat pe rolul școlii în formarea caracterului, a unei minți echilibrate și logice, a unui suflet de esență umană. Dar școala nu mai oferă nimic, nici măcar lecția de istorie, fiind ocupată cu… auxiliarele! Două războaie mondiale, o expansiune fascistă cu milioane de vieți omenești exterminate în lagărele morții, cu o rasă ,,superioară” a cărei dominație s-a făcut cu pistolul în mână, cu două bombe atomice ale căror efecte sunt percepute și astăzi, cu localități rase de pe fața pământului și copii uciși ca acte de răzbunare ale unor criminali! Îți amintești, Ioane? Era iarnă … . Este întrebarea poetului (Eugen Jebeleanu) adresată însoțitorului său după deplasarea, în locul ce se numea, cândva, satul Lidice. ,,L-a ras din temelie Hitler! Satul! Aici a fost de-a lungul și de-a latul”. (Spune călăuza). Și nu putem omite, ca o completare a tristeții nici … ,,Surâsul Hiroșimei”, care trebuie cunoscut de toți tinerii pentru care un eventual război le-ar distruge nu doar idealurile, ci însăși viața, unică în felul ei. Este timpul și imperios necesar ca tinerii, așa nonconformiști cum sunt ei, să reacționeze, să ia atitudine, să oprească această tendință de revanșă care poate deveni necontrolată, chiar tragică.
Tu, Ioane, de la Guvern, ce zici? Ce spun cei doi protectori și ,,creatori” ai tăi – Ciucă și Ciolacu? A, ei sunt deja în război, ăla pentru … stabilitate! Of, câtă demagogie, câtă ipocrizie, câtă minciună în aceste vremuri tulburi!
Noi rămânem consecvenți și oferim, cu scop preventiv, cunoscutul…
ANTIVIRUS