Era o vorbă bătrânească ce spunea: „Se uită lumea ca la urs!” Probabil pe asta au mizat și acești colindători care (zic ei!) păstrează tradițile românești. Îmbrăcați în piei de urs, însoțiți de alți doi-trei care bat toba și darabana și scot niște onomatopee tribale, acești oameni erau azi în Piața Ceair, plimbându-se printre cumpărători și făcând o gălăgie infernală.
Din punctul nostru de vedere, nu era ceva plăcut, dar curioșii se uitau (la urs, se uită lumea, nu?), unii le mai și aruncau niște bani, pentru „efortul” lor, dar cei mai mulți întorceau capul și căutau să plece rapid din zona afectată de zgomotul infernal.
Știm că sunt obiceiuri străvechi – capra, ursul, colindătorii – dar tare s-au mai denaturat. Ne-ar fi plăcut mai mult un grup de copii cântând frumos, nu agresiv, nu zgomotos. Și nu în piața agro-alimentară. Altundeva, pe stradă… unde omul e la plimbare, și are chef de a vedea ceva, nu în piață unde trebuie să fie atent la portofel…
Dv. vă place?
