Nu orice schimbare se numește reformă așa cum cred și încearcă să ne convingă acești „epigoni politici” care, prin manevre și jocuri de culise, au pus stăpânire pe țară și pe oamenii rămași s-o apere, eventual să o predea generațiilor viitoare mai puternică și mai prosperă decât era în ultimele zile ale … „Epocii de Aur”. Mă domină câteva expresii ale „traseiștilor” împinși de interesele altora pe scările Palatului Victoria, cu misiuni clare și bine motivate – Aceasta este singura soluție! Aud această „zicere” de peste 30 de ani, însă acum este susținută de o largă majoritate parlamentară – patru partide și minoritățile, fără viziune și cultură economică, rupte de realitățile și nevoile sociale. Pentru „funcționarea” coaliției au fost implementate niște reguli care sa-i asigure premierului liniștea necesară „forfecatului” financiar al populației prin taxe și impozite clocite în debaralele „populate și organizate” după pofta acestuia, susținut de PSD, PNL și UDMR și „incitat”, conform scenariului, de „Salvatorii țării” atașați ca o balama la o poartă gata să cadă. Dar, unii se străduiesc să cadă, atunci când vor cădea, de așa manieră încât să strivească cât mai mulți sub ei. Aceasta este o politică falimentară practicată de un guvern condus de un liberal devenit SRL la USR și girat de inconștiența sau trădarea social-democraților în cadență cu formațiunea maghiară care se vrea partid. Despre liberali … numai de bine!
Pot să fiu premier?
Am absolvit liceul, în inima Muscelului, la o școală Normală, la propriu și la figurat. Am trăit, ceva timp, în orașul care l-a „expulzat” pe Ilie la București, punând ștampila pe chenarul liberal, „eliberând” orașul de încrâncenarea și lipsa de dialog a edilului. Nimeni nu-l contrazicea iar în jurul lui era o liniște mai apăsătoare decât cea din cimitirul Rulikowski. Nu cred că acest om este capabil să creeze, să construiască, să ofere liniștea socială necesară societăţii în momentele grele, comentau doi „tovarăși” de cafea.
Cei mai mulți bihoreni sunt oameni sociabili, înțelegători, buni organizatori, cu mult bun simț și empatie dobândite în anii grei ai istoriei acestor meleaguri. Cred că, orice român mai școlit, îl poate înlocui pe Nea’ Ilie la marea „Sculărie” a Guvernului. El este o excepție „pregătită” în alte laboratoare. Nu este corect, nu este logic, nu este omenesc ca întreaga povară a deficitului – să fie pusă în cârca populației iar cei din „burghezia politică”, adevărații vinovați, să fie protejați și ocoliți de taifunul unei austerităţi impuse, securizându-le funcțiile și avantajele. Ei se aprovizionează de la cantinele cu circuit intern unde creșterea TVA-lui nu a fost resimțită, au mașini și „argați” la dispoziție și nu percep „prețul la … pompă”, nu simt frământările sociale. Lingăii de serviciu au devenit foarte activi aducând elogii ieftine și nemeritate unei politici economice experimentată în premieră europeană. Cozile de topor au devenit active iar politica lor duplicitară chiar deranjantă. Nimeni nu răspunde și nu va răspunde pentru dezastrul care va urma având asigurată imunitatea și locul în structurile înalte ale puterii.
Îmi fac mea culpa pentru criticile aduse guvernărilor anterioare dar timpul îmi demonstrează că, întotdeauna, poate să fie și mai rău, implicit în „grădina Cotrocenilor”! Pot să-l înlocuiesc pe Iliuţă care a făcut din Guvern un SRL, pe persoană fizică, şi a ,,oferit” funcţii bine remunerate unor ,,habarnişti” – agreaţi de un preşedinte care parcă râde permanent de noi. Am păstrat foarfeca (pentru tăieri – model guvernamental) pe care am folosit-o la … lucru manual în laboratoarele unei şcoli care te învăţa şi te făcea om. Oricine, din generaţia mea, îl poate înlocui pe premier dacă totul se începe şi se termină cu impozite şi taxe.
Încerc o ipoteză pentru oamenii acestor vremuri: Pregătirea şi buna credinţă a unui lider este invers proporţională cu numărul de consilieri pe care-i ,,pripăşeşte” prin ogradă şi îi plăteşte din bugetul ,,ăla” olog şi pe care îl plânge în fiecare zi. Pe lângă aceştia, la ,,ţâţa” bugetului sug toţi trepăduşii din jurul lor flancaţi de şoferi durdulii, secretare frumoase (de cele mai multe ori), băgători de seamă şi multă, multă adunătură de la partide.
Rectific! Cred că greşesc – nu pot să fiu premier doar cu … foarfeca, este nevoie de un obraz gros, de multă indiferenţă şi egoism, de coate tari şi limbă fină, dinţi puternici pentru oase tari – că vorba poetului – ,,… Puteam să am un os cum au toţi servii …” (A.P.) nu doar un bun … european.
Închei cu o remarcă a lui George Bernard Shaw care a analizat personajele ,,cocoţate”: ,,Cel mai mare păcat faţă de semenii noştri nu este acela de a-i urî, ci de a fi indiferent faţă de ei: aceasta este esenţa lipsei de omenie”.
Pentru toţi ,,ăştia” care pozează în buni europeni (non sens semantic) avem asigurate dozele de …
ANTIVIRUS
