Ideea veche de UNIUNE EUROPEANĂ
Atacată astăzi de ruși, americani, euro-sceptici și mișcările suveraniste, Uniunea Europeană, idee veche de peste 400 ani, se impune să fie apărată de toate mințile luminate, după ce a demonstrat că este cea mai solidă construcție economică și socială, cu o forță nemaiîntâlnită, în toată istoria continentului.
Primul care a avut ideea unei uniuni a europenilor a fost camaradul și confesorul regelui Henric al IV-lea, nimeni altul decât ducele de Sully, pe numele său adevărat Maximilien de Bethune (1559-1641), cel de care se leagă în mare măsură renașterea Franței în secolul al XVII-lea.
La 26 ianuarie 1611, după un an de la moartea regelui, nemulțumit de agitația Curții regale, în fruntea căreia ajunsese, ca regentă, regina Maria de Medicis și fiul minor Ludovic al XIII-lea, ducele de Sully își dă demisia, cuprins de mâhnire și deznădejdie, văzând cum se derulau evenimentele la curtea pe care o comandase.
Departe de agitație, în tihnă, ducele a meditat, o lungă vreme, la o nouă Europă, mult mai bine organizată și mult mai puternică, sintetizându-și concepțiile în monumentala lucrare ,,Memorii despre înțeleptele și regalele afaceri de stat, domestice, politice și militare ale lui Henric cel Mare”. Lucrarea, publicată sub patronajul său, ajunge repede cunoscută ca fiind ,,Marele proiect” al reorganizării politice a Europei, printr-o reglare a dezechilibrului geopolitic din acele timpuri, sursă permanentă de tensiuni, conflicte și alterare a relațiilor internaționale, mereu încordate.
Pe acest fundal, pentru a elimina orice risc de război în marea familie europeană, ducele Maximilien preconiza un ,,proiect” fără conflagrații, soluție ideală pentru eliminarea vrajbei între popoare cu un trecut de luptă și ură reciprocă.
Propunea o Europă din care era exclusă Moscova, incapabilă să mențină un echilibru politic, rușii ieșind de la început din calculele sale.
Idee îmbrățișată de mulți gânditori
Unele probleme altădată majore, părând a fi rezolvate, ideea unei Europe unite a fost îmbrățișată de mulți gânditori. Dante în lucrarea sa ,,Monarchia”, scria că: ,,Unde nu mai e nimic de râvnit, lăcomia nu are zile. Odată distruse obiectele jinduite, dispare și agitația legată de ele”. Voltaire oftează în fața unei Europe ,,specie aparte de mare republică împărțită în mai multe state”, ai căror fii să nu se mai omoare unii pe alții. Iar marele Goethe vedea limpede că ,,ruina Europei se datorează faptului că una dintre părți a dorit să ia locul întregului”, iar continentul s-a dezbinat.
Vorbele grele de altădată puteau fi uitate și îngropate, după cum susținea Gilles Le Bouvier, diferențele să nu mai existe, chiar dacă englezii erau ,,acea națiune de oameni cruzi și crunți”, francezii ,,dezordonați”, neputând ,,îndura pentru multă vreme ostenelile și neplăcerile”, scandinavii și polonezii, oameni ,,îngrozitori și turbați de sângeroși, lovind mai abitir decât cei crescuți cu vin”, sicilienii ,,geloși tare pe femeile lor”, napolitanii ,,înalți și neciopliți, mari păcătoși”, castilienii ,,mâncăi de carne, năbădăioși, rău îmbrăcați, încălțați și răi catolici”, iar germanii, caracterizați de Luther în al său ,,Apel către nobilimea creștină a națiunii germane”, înecați în ,,mulțimea chiolhanelor și chefurilor monstruoase”.
Din păcate, ortodoxismul nu intra în sfera europeană a timpurilor, sud-estul continentului, rămânând în uitare în prognozele vremii, până în secolul al XVIII-lea, când apare renașterea naționalismelor și intrarea spiritului francofil european în această parte a continentului.
Scopul – înfrângerea turcilor
Unul din scopurile teoretizatei idei europene era înfrângerea definitivă a turcilor, necredincioșii de la periferia continentului. Se considera că sosise vremea izgonirii păgânilor din Europa și teritoriile ocupate de ei să fie împărțite. Această idee era susținută, la 1600, de părintele Carlo Lucio, pentru ca în 1608, să fie reluată de Jean Chavigny și Charles Gonzague. Se credea că odată înfrânți necredincioșii, noua Europă putea să trăiască în pace și prosperitate generală.
Până la urmă ,,Marele proiect” al lui Sully s-a dovedit a fi o utopie, vremurile nefiind deloc favorabile schimbării totale europene, după ce a izbucnit Războiul de 30 ani (1618-1648) între Habsburgi și Bourboni, fiecare tabără, râvnind la redesenarea granițelor, în propria favoare.
Peste timp însă, ,,Marele proiect”, nu a intrat în uitare. Englezul William Penn (1644-1718), fondatorul coloniei americane Pennsylvania, preconiza un ,,Consiliu creștin european”, asemenea abatelui Bernardin de Sain-Pierre (1737-1814), discipolul filozofului Rouseau, ambii susținând teoria că regimul european existent ,,nu va produce decât războaie de nivel continental, deoarece nu va asigura niciodată siguranța încheierii de tratate”.
A trebuit să vină secolul XX, cu marile sale încercări, pentru ca ministrul francez al afacerilor străine Robert Schuman, după Al Doilea Război Mondial, să inițieze începuturile constituirii noii comunități europene, cu idei și organisme, rupte din necesitățile cotidiene, după redescoperirea unor cauze și scopuri, peste care se așezase praful istoriei.
Victor PANDURU
Foto: Wikipedia
