De-a lungul istoriei, din pricina unor calamităţi ale naturii sau a altor nenorociri care s-au abătut asupra populaţiei, vremelnici cârmuitori, despre care altfel nu s-ar fi vorbit mai nimic, au rămas pomeniţi în istorie prin poreclele potrivite întâmplărilor.
Ştefăniţă Lupu, fiul domnitorului moldovean Vasile Lupu, a dăinuit cu porecla Papură-Vodă, ca urmare a cumplitei secete din anul 1659, când pâinea se frământa din fibră de papură.
Ştefan al V-lea, nepot de fiu al lui Ştefan cel Mare, înscăunat de către sultanul Soliman Magnificul, prin alungarea de pe tronul Moldovei a lui Petru Rareş, a fost poreclit Lăcustă-Vodă. Din „voroavele” cronicarului Grigore Ureche aflăm că, „în zilele acestui Ştefan Vodă, fost-a foamete mare şi în Ţara Moldovei şi la unguri, că au venit lăcuste multe de au mâncat toată roada, pentru aceea l-au poreclit de i-au zis Lăcustă Vodă”. Insectele, zic cronicile, acopereau soarele, ajungând în Moldova din nordul Africii. Ştefan Lăcustă a avut parte de un sfârşit sângeros. A fost ucis de către boieri pentru slugărnicia sa faţă de Poarta Otomană; mai mult, domnitorul obişnuia să-i ucidă pe cei care nu i se supuneau. A fost înlocuit cu Alexandru Cornea, după doi ani de domnie, în anul 1540.
Alexandru al II-lea Mavrocordat, fost dragoman al Porţii Otomane, domnind pe tronul Moldovei între anii 1785 şi 1786, s-a ales cu porecla de Pârlea Vodă. Un incendiu din 1785 a prefăcut în scrum palatul principelui Alexandru Mavrocordat. Domnul s-a mutat la palatul mitropolitului, dar şi acesta a luat foc, apoi la Mânăstirea Galata, arzând şi aceasta. La finalul domniei, după eşuarea unei conspiraţii împotriva Turciei, acesta a fugit în Rusia.
„Ciuma lui Caragea” se datorează epidemiei de ciumă dintre anii 1812-1813, urmată de inundaţii şi cutremure. Au murit peste 90.000 de locuitori, majoritatea bucureşteni. Calamitatea este astfel cunoscută, căci sub domnia lui Ion Vodă Caragea s-a petrecut.
Aflat-am din hronici câte aici v-a transmis autorul acestor consemnări. Rămâne de văzut cărui conducător de ţară i se vor atribui actualele şi viitoarele vitregii ale naturii sau declanşării de către oameni a unor fenomene potrivnice normalităţii vieţii.
Gheorghe MOHOR
