Marți, 29 iunie, Teatrul Național București (Amfiteatrul Mihai Eminescu, din motive de covid) la Premiile Gopo, filmul despre câinii de avalanșă din Salvamont România, „APROPIERI”, regizat de piteșteanca Ioana Grigore, a fost nominalizat la categoria „Cel mai bun documentar de scurt metraj”. Ioana Grigore a mai fost premiată și anul trecut cu premiul UCIN, pentru filmul documentar „CREATIV”.
Povestea scurtmetrajului „Apropieri”
„Voiam de mult să fac un film în munți și la începutul lui 2019 au venit și starea și subiectul. Am crescut în munți și în biserică și ăsta-i un adevăr pe care voi continua să îl repet, pentru că el se găsește și în filmul „Apropieri”. Este un film cu salvatori montani și câini de avalanșă, despre viață, moarte, speranță, credință, căutări concrete și metaforice. În prima zi a lui 2019 am fost într-un scurt traseu montan, spre o peșteră ce adăpostea o mică biserică. Starea mea de atunci avea nevoie de spații ca acelea, dragi mie, aduse împreună. Era la o săptămână după moartea duhovnicului meu, care-mi fusese aproape de când eram mică. La o lună după, am început filmările în munți, crezând că fac un film despre câinii de avalanșă din România. Voiam să documentez subiectul ăsta pentru că acești câini erau o noutate pentru țara noastră. Școala pentru unitățile canine de intervenție la avalanșă a fost înființată cu puțini ani în urmă de profesorul meu de fotografie din perioada liceului, directorul salvamont Argeș, Ion Sănduloiu, cu care mersesem de mai multe ori pe munte. Așadar, am început documentarea și filmările în nămeți de câțiva metri, la -15 grade, prin vânt puternic. Salvatorii montani ne-au primit călduros în lumea lor și ne-au trimis în povești reci și dureroase. Când am început montajul, se construia un film care simțeam că nu îmi seamănă. Am avut și o perioadă de câteva luni în care începutul montajului la „Apropieri” s-a suprapus cu finalizarea montajului la „CREATIV„ și filmările pentru viitorul lungmetraj. Când am reușit să rămânem cu „Apropieri” ca ocupație principală, am decis că trebuie să mă întorc la filmări, să îmi „găsesc” filmul (asta se întâmpla la începutul lui 2020). Și l-am găsit. Întoarsă la montaj, am început să lucrăm la un documentar care nu este despre câinii de avalanșă, ci despre toate lucrurile menționate mai sus. Și am înțeles în timp că el de fapt este un rezultat a ceea ce eram și simțeam eu la începutul lui 2019, înainte de primele filmări. În cele din urmă, materialul ne-a condus pe mine și pe Cristi Georgescu, editorul de montaj, la ce merita să fie. Ne-a spus să mai filmăm și l-am ascultat, după care filmul s-a brodat aproape singur”, a declarat tânăra regizoare pentru siteul http://www.cooperativaurbana.ro
