ELEVUL – sacrificat pe „altarul” incompetenței
Mare îți este grădina, Doamne! Și o spun acum, când o mare parte din lumea creștină se pregătește să aducă un omagiu lui Iisus Hristos pentru jertfele sale în numele binelui, îndurând suferința, umilirea, răstignirea. Nu intenționam să intervin în această săptămână a „liniștii și reculegerii” dacă nu ar fi apărut câteva evenimente legate de școala „modernă”, pe care în tabletele anterioare le intuiam și încercam să trag un semnal de alarmă. Cele câteva filmulețe apărute în spațiul public nu sunt excepții, dar întăresc și confirmă regula.
Nu mai dați în elev, domnilor!
Am multe cunoștințe cu statut de „profesor adevărat” (încă) în școala argeșeană, oameni pentru care această „meserie” este o vocație și nu un „serviciu bun” sau un refugiu social. Degradarea procesului instructiv-educativ este o consecință a ingerinței sălbatice a politicului într-un domeniu pe care cei mai mulți dintre politicieni nu l-au înțeles, fiind tangențial cu propria pregătire (dacă au avut sau doar au… dobândit-o prin mila Domnului). Parlamentarii își pun rudele sau „prietenele” pe funcții de directori, primarii intervin și pun… inspectori, președinții de partide pun miniștri și secretari de stat, metodologiile sunt schimbate anual pentru a ușura titularizarea clientelei politice sau de familie, concursuri trucate, condiții impuse prin lege și anulate de un ministru rătăcit în sistem.
Școala care cu câțiva ani în urmă producea „tâmpiți”, acum produce „analfabeți funcționali” – așa cum le place să spună, cu o satisfacție neînțeleasă, toți anonimii cocoțați pe funcții! S-au înmulțit, fabricile de profesori ,,impotenți” la problemele elevilor, străini de cele mai elementare probleme de psihologie, pedagogie sau metodică.
Elevii – doar elemente de statistică!
Nicio pedagogie, de la Pestalozzi și până în zilele noastre, nu sugerează o „competiție” între școală și familie, ci o colaborare eficientă, în care dascălul să fie coordonatorul întregului proces de formare a tânărului – dezvoltarea capacităților intelectuale, a caracterului, integrarea în colectiv, în societate.
Sutele de mii de absențe (chiar milioane) din cataloage (nu toate evidențiate), raportate lunar de școli inspectoratelor și implicit, ministerului, au rămas doar la stadiul de statistică, notele sub pragul promovării nu mai impresionează (examenele de corigență se susțin imediat după încheierea cursurilor, fără a lăsa timp elevului să se pregătească, să recupereze – dar toți promovează!), notele de la examenele naționale (Evaluare, Bacalaureat) sunt „secrete de stat”.
Atâta timp cât lecția nu este atrăgătoare, interesantă, eficientă, elevul, chiar prezent fizic, nu participă efectiv la desfășurarea acesteia. Dacă profesorul întârzie, lipsește, nu are chef sau suficiente cunoștințe, elevul te simte, te ocolește, evadează! Nu rămâne în clasă ca vițelul la ,,poarta nouă” așteptând „văcarul”, ci se refugiază în jurul școlii, unde este ușor racolat de „distribuitorii de iarbă” fără ca cineva să intervină!
Camera de liniștire
Cine și-a imaginat că va fi făcută o astfel de propunere după… mai bine de 80 de ani de la „celebrele” – înfricoșătoarele „camere de gazare”? Se poate amenaja o astfel de cameră la parlament (avem cazuri), la ministere, prefecturi, dar nu în școli. În școli este nevoie de profesori dedicați, pregătiți, prezenți la ore, modele de dăruire și nu cu ochii pe ceas, nu „scăpați” din „bordelul” politicului sau „împinși” de… statul paralel (anumite servicii și interese).
Elevul nu este vinovat, vinovat este „SISTEMUL” cu toată „pleava” sa ocrotită și încurajată de lideri care motivează, cu o seninătate alarmantă – Acesta-i trendul! Pentru toți acești trădători (ar fi prea puțin spus dobitoci) care vorbesc despre efect și ignoră cauza (dacă au habar), am rezervat necesarul de…
ANTIVIRUS
