Discursul nepotului Darius la căpătâiul bunicului Emeric Ienei
Astăzi a fost înmormântat, cu onoruri militare, marele tehnician al fotbalului românesc Emeric Ienei, cel care a adus României, prin Steaua, Cupa Campionilor Europeni, la Sevilla, în 1986. Emeric Ienei, tehnicianul legendar al Stelei din anii 80-90, își va dormi somnul de veci la Cimitirul ”Rulikowski” din Oradea, iar în mormântul său a fost aşezată o bucată din gazonul de pe Ghencea. O minge de fotbal făcută din flori a fost pusă pe sicriul său îmbrăcat în tricolor.
La căpătâiul bunicului, nepotul său, Darius, a ținut un discurs:
“Sunt niște vorbe pe care vreau să vi le împărtășesc, fiindcă eu consider că îl reprezintă în totalitate. Nu există statuie suficient de mare pentru demnitate. Nu există bust care să cuprindă tăcerea frumoasă, calmă, venită din valori. Dar există memorie. Și totuși există inimă. Emeric Ienei a plecat așa cum a trăit, fără să ceară nimic. Noi suntem cei care îi datorăm totul.
Astăzi, România fotbalistică nu pierde doar un mare tehnician, pierde un domn al ei. Pierde un fel de a fi. Asta pentru cei care au ochi să vadă și urechi să audă: Emerich Ienei rămâne nu doar în istorie, ci în conștiință, pentru că adevărata performanță nu este trofeul, ci amprenta. Ce trebuie să știe generația tânără este că moștenirea iubitului meu bunic va trăi prin familia sa, prin jucătorii pe care i-a antrenat și prin toți cei inspirați de modestia, bunătatea și dăruirea acestuia.
Așadar, acesta nu este un mesaj de rămas bun, pentru că de acum înainte îl vom purta în minte, în suflet și-n gândire, fiindcă legendele nu mor niciodată.”
Dumnezeu să-l odihnească!
