Ieri a fost aprobat al 8-lea element tradițional românesc – cămașa cu altiță – din Lista Reprezentativă a UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității. Dar ca să se ajungă la o astfel de recunoaștere, care vizează acțiuni de protejare la scară internațională a patrimoniului cultural românesc, se fac niște eforturi pe care mulți dintre noi nu le știm. Niște oameni vin cu idei, merg prin sate, cotrobăie prin lăzile de zestre, fotografiază, sortează, muncesc, creează, pun împreună energii pozitive, încurajează, explică, fac voluntariat. Este minunat să vezi, în secolul XXI, când majoritatea tinerilor au alte preocupări, mai „tehnologizate”, fetițe și tinere aplecate peste cusătură, cu atenție și migală, pentru ca din mâna lor să iasă ceva similar cu iile făcute de bunicile sau străbunicile lor, cu zeci sau poate chiar o sută de ani în urmă.
Inițiatoarele proiectului „Reînvierea cămășii cu altiță din lăzile de zestre ale Argeșului și Muscelului” sunt Flory Buia, de la Bogați, Viorica Olivotto, de la Nucșoara (Tezaur Uman Viu) și Elena Iagăr, directoarea Centrului de Cultură Județean Argeș.
După 5 ani de activitate în cadrul Școlii Populare de Arte și Meserii Pitești sub coordonarea Vioricăi Olivotto, Flory Buia, meșter popular de modă nouă (profesia ei de bază fiind inginer de telecomunicații) a reușit să adune aceste femei destoinice la un loc și să le dirijeze spre un scop comun.
《 Acest proiect este născut din dorința de a descoperi, studia și promova patrimoniul cultural material și imaterial al acestei zone etnografice deosebit de bogată în costume tradiționale lucrate în gospodăriile țărănești sau în ateliere specializate.
Împreună cu un grup inimos de fete și femei de toate vârstele, ne-am asumat dificila sarcină de a reproduce integral piese valoroase din colecții private sau din depozite muzeale. Proiectul a debutat în primăvara acestui an, în cadrul Școlii Populare de Arte și Meserii Pitești sub patronajul CNR UNESCO. Și pentru că am depășit dificultățile pe care le presupune orice început (descifrarea modelelor, probele de lucru cu diferite tipuri de ațe și pânze, procurarea materialelor), suntem acum în măsură să vă prezentăm stadiul lucrărilor.》, ne-a spus Elena Iagăr, prezentându-ne câteva exemple de cămăși tradiționale din diferite zone ale Argeșului pe care talentatele inițiatoare ale proiectului le vor renăscute.
Sunt peste 20 de participante la acest proiect. Ele au format un grup și se întâlnesc în fiecare vineri, la Școala Populară de Arte, la o șezătoare în cadrul căreia discută, învață diverse tehnici, fac schimb de experiență, se încurajează și își admiră reciproc operele. Încearcă diverse pânze, diferite ațe (tot mai greu de procurat în ultima vreme), descifrează de pe fotografie modelele pe care le vor transpune pe cămașa lor, câte un șir, câte o floare, câte o frunză, câte un motiv geometric, câte o broderie… cos și iar cos… După câtă migală le așteaptă (deocamdată au ajuns la stadiul de… o mânecă!), lucrările vor fi finalizate cel mai probabil la anul, spre vară. Cămășile ce vor ieși din mâna lor vor face obiectul unor expoziții, așadar ne vom bucura și noi de munca acestor doamne și domnișoare minunate. Interesant este că printre ele există și două cazuri în care trei generații din aceeași familie cos împreună: bunica, fiica și nepoata.
Și să nu credeți că nu știu pune și tehnologia la treabă! Grupul are și o pagină de facebook – Șezătoare Argeș&Muscel, în care postează fotografii si informații despre activitatea lor. Le puteți urmări în spațiul virtual, pe pagina de internet a Școlii Populare de Arte și Meserii, pe pagina de facebook și puteți, de asemenea, să vă alăturați fizic grupului și să participați la întâlnirile lor săptămânale în cadrul Șezătorii Argeș&Muscel.
Felicitări și spor la treabă!
