Sărbătorirea s-a petrecut la Centrul Cultural Piteşti, în ziua de 31 August, a acestui an 2026, în prezenţa doamnei Carmen Elena Salub, directoarea instituţiei. Invitaţi: prof. univ. dr. Nicolae Oprea, critic şi istoric literar, preşedintele filialei Piteşti a U.S.R. şi prof. dr. Magda Grigore, publicistă, poetă şi critic literar, membră U.S.R.
Participanţi: prof. univ. dr. Octavian Sachelarie, fost director al Bibliotecii Judeţene Argeş, medicul-poet Constantin Teodor Craifăleanu, dr. ing. Adina Perianu, alte persoane iubitoare de literatură, iar pe scaunele neocupate, umbrele celor care ne-au fost odinioară alături. Fie-le amintirea neştearsă!…
În deschidere, Jean Dumitraşcu, prezentator al proiectului „Personalităţi Culturale”, aminteşte că, la 31 august 1989, la un miting din Chişinău, în fruntea căruia s-au aflat poetul Grigore Vieru şi scriitorul Nicolae Dabija, s-a cerut scoaterea grafiei slavone din limba Republicii Moldova, înlocuindu-se cu grafia latină. De atunci, pentru basarabeni, 31 august a devenit Ziua Naţională a Limbii Române, sărbătoare adoptată şi de Parlamentul României, prin Lege, în anul 2011.
Aşadar, cei doi invitaţi – cu moderatorul trei – au dat glas gândurilor lor despre zestrea noastră din străbuni lăsată, dar înveşmântată, de-a lungul veacurilor, cu noi străluciri lingvistice de către slujitorii ei. Avea dreptate Eminescu: „nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră”.
Înregistrarea ataşată ne scuteşte de orice comentariu, concluziile urmând a vi le formula dumneavoastră, distinşi cititori.
Cum nu se merge cu mâna goală la o aniversare, i-am oferit sărbătorite un omagiu versificat:
E Ziua ta, iubito...
Dintre daruri, tu pe care
Ai vrea, mândro, să-ţi aleg?
Luna, razele de soare
Ori Luceafărul întreg?
Vrei o stea mai depărtată?
Fulgerele cu scântei?
Ţi-aş alege Bolta toată
Şi Pământul dacă vrei !
Mii de spaţii aş străbate,
Stelele pe rând ţi-aş da,
Dar nici una, dintre toate
N-are frumuseţea ta!
Am ales doar coala albă
Glas simţirilor să dai,
Din cuvinte să-ţi faci salbă,
Din imagini, evantai!
Astfel te aleg stăpână
Peste marile zidiri,
Să te port în suflet până
Voi intra în amintiri.
Gheorghe MOHOR
P.S. M-a rugat prietenul meu, inginer şi poet, Gelu Oproiu, fost secretar de redaţie la revista „Agricultura României”, argeşean din satul Băiculeşti, să fac publică poezia sa „Limba Noastră”, când voi avea cea mai frumoasă ocazie: Aceasta, cred, e cea mai de suflet întâlnire cu spiritul său, fiindcă, între timp, a plecat în nemărginirile astrale. Aduc mulţumiri redacţiei ArgeşPress.
Limba noastră
Vii din daci şi din romani, din străvechea rădăcină
Ca izvorul din afund plin cu apă cristalină;
Vii din ciobănescul fluier, vii din buciumul ce sună
Ca o orgă-n catedrala codrului sub clar de lună;
Vii din munţi cu piscu-n soare, din bazalt, din miez de cremeni,
Vii din brazda roditoare care-o ari şi care-o semeni;
Vii din florile poienii, vii din iarbă, vii din piatră
Şi din miezul cald al pâinii rumenindu-se pe vatră;
Vii din viţa grea de struguri dând în pârgă pe coline
Care toarnă-n crama ţării vinuri de miresme pline;
Vii din codri plini de cetini, de pe coamele pădurii,
Din aroma şi parfumul fragei, smeurei şi murii;
Vii din trilul ciocârliei, care zboară până-n soare,
Din concertul dat în luncă, seara, de privighetoare;
Vii din hore înteţite de viori şi de ţambale
Vii din vuietul furtunii şi din bocetul de jale;
Vii din doine şi balade, din zicale şi proverbe,
Din cimilituri şi snoave, din poveştile superbe;
Vii din Eminescu – liră unică, fără de seamăn,
Din Arghezi, aurarul, alt poet cu Geniul geamăn.
Vii din cărţi de Sadoveanu amintind de cronicari,
Din picturile măiastre ale unor meşteri mari;
În letopiseţi, hrisoave, Slava ta e veşnic vie
Şi păstrată de Neculce cu sfinţenie-n visterie.
Pentru tine, pentru glie şi credinţă, sub drapele
Fiii ţării, fără număr, se jerfiră-n lupte grele.
„Limba noastră-i o comoară”, fagure cu sfântă miere
Adevăr grăi poetul, adevăr care nu piere;
Şi lui Dumnezeu îi place cum răsună româneşte
Sacra slujbă din altare, calda Rugă ce-L slujeşte.
Ţine-i, Doamne, diamantul în păstrare ca Psaltirea
Şi norodului dă-i harul să-i sporescă strălucirea!
Gelu OPROIU
