De Sfânta Maria, se știe: e Târg la Uda!
Târgul de la Uda a devenit o tradiție pentru oamenii locului. Deși multe comune din împrejurimi se pot lăuda cu posibilități financiare mult mai mari decât Uda, precum și cu agenți economici care pot sponsoriza o astfel de sărbătoare dorită de comunități, mai ales de cele rurale, primarii lor au renunțat la aceste obiceiuri care făceau deliciul copilăriei noastre. Târgurile din comunele dimprejur s-au desființat, rând pe rând, însă comunitatea din Uda a făcut front comun împotriva „modernismului cu de-a sila” și a păstrat acest bun al comunității, acest BRAND al udenilor.
La ediția din acest an, primarul Dumitru Drăgușin a oferit oamenilor distracție și voie bună. A lăsat deoparte festivismele și a decis că e mult mai bine să fie o întâlnire a oamenilor locului. Cristian Gentea, primarul Piteștiului și fiu al comunei Uda a ținut însă să onoreze evenimentul și să dea astfel un semnal de sprijin pentru comuna sa natală. Și ca să fim convinși că nu și-a uitat „rădăcinile de Uda”, a cumpărat de aici două linguri mari de lemn, pentru a avea cu ce mesteca în magiunul de prune pe care intenționează să-l facă în această toamnă.
Este cunoscut faptul că Cristian Gentea a sprijinit comunitatea din Uda și cu alte ocazii, implementând chiar un proiect comun pentru dotarea școlilor din Uda și Pitești. Oamenii îl cunosc și îl salută cu respect. Locuitorii știu că au noroc cu faptul că Cristian Gentea este fiul comunei. Mai în glumă, mai în serios, l-am întrebat pe primarul Drăgușin ce va face dacă se va pune problema comasării comunei sale cu altă comună vecină, dând exemplu Cocu sau Vedea, iar acesta ne-a răspuns că nu acceptă decât dacă se unește cu Piteștiul.
Comună mare, probleme multe
Comuna Uda este una dintre cele mai mari comune din Argeș, a doua ca suprafață, fiind formată din 16 sate, foarte îndepărtate unul de altul. Rețeaua de drumuri comunale este de peste 80 de kilometri, dar majoritatea lor sunt în continuare neasfaltate. Din proiectele depuse de primarul Drăgușin pentru finanțare cu fonduri nerambursabile, i-au fost aprobate doar două, acestea fiind pentru alimentarea cu apă a comunei. Lipsa apei ani la rând a fost problema numărul unu aici. Firesc, asfaltarea drumurilor ar trebui să urmeze. Oamenii au înțeles că nu sunt bani, că guvernul are alte priorități, că în comunitățile mai sărace banii vin (se dau) mai greu, dar suferă din lipsa asfaltului. În anul 2025, deși merg tot prin praf, privesc cu speranță spre un viitor mai bun pentru Uda. Au noroc totuși că au un primar gospodar și foarte apropiat de oameni, un primar care se implică. Într-o comunitate atâtea probleme pot interveni, dar cu chibzuință și dăruire, prin comunicare și apropiere de oameni, toate se pot rezolva.
Cu nostalgie despre Târgul din copilărie
Târgul de la Uda se organizează anual de mai bine de 60 de ani. Majoritatea celor cu care am stat de vorbă, mai ales cei mai în vârstă, își amintesc cu bucurie de copilărie, în care singura distracție care merita cu adevărat orice efort era Târgul de la Uda. Nu le păsa de drumurile lungi făcute pe jos sau cu căruța, din satele și comunele învecinate, de lunile în care strângeau bănuț lângă bănuț ca să aibă de tiribombă sau de înghețată. „Mergeam cu încălțămintea și cu urciorul plin cu apă într-o plasă, drumul făcându-l desculț: urcam un deal, coboram în vale, adăstam puțin la celebra „Fântână a țiganului”, apoi iarăși pe jos cale de câțiva kilometri, urcam iarăși un deal prin pădure, după care, ajungând la drum, mai mergeam 2-3 kilometri până vedeam din depărtare tiribomba învârtindu-se. Atunci știam că am ajuns, mă spălam pe picioare cu apa din urcior, mă încălțam și intram în Împărăția înghețatei, a turtelor dulci, a ciubucurilor, a halviței, a pepenilor și a atâtor alte bunătăți. Unele dintre acestea le-am găsit și astăzi. Poate mai igienic ambalate, dar cu același gust.”, povestește un localnic dintr-un sat învecinat.
Tocmai din acest motiv, primarul Dumitru Drăgușin nu a renunțat la organizarea acestui târg. A unit celebrul târg cu sărbătoarea de Ziua Comunei și a mai organizat câteva ediții, cu sprijinul unor firme mai cu „dare de mână”, dar mai ales prin implicare personală. Pentru că nu s-a îndurat să-i lipsească de această bucurie. Chiar ne povestea ce greutăți a întâmpinat cu asigurarea curentului electric la locație, și faptul că a avut totuși generatoare de rezervă, altfel evenimentul s-ar fi terminat înainte de a începe.
Pe scena evenimentului, deasupra căruia tronează scris cu alb pe fond roșu „Primăria Uda. Bine ați venit!”, o formație a cântat muzică populară și de petrecere, încurajându-i pe cei prezenți să iasă la joc.
Târgul este plin cu oferte care mai de care mai tentante. Sunt prezenți comercianți care vând de toate: gogoși, înghețată, vată pe băț, turtă dulce etc.; terasele și grătarele cu mici, chișcăre, friptură, cârnați, pastramă fragedă și suculentă, împrăștie mirosuri atrăgătoare, iar berea, sucul, apa, toate băuturile care se cer reci pe o astfel de căldură, sunt la discreție și la prețuri acceptabile.
Mai scumpe ni s-au părut distracțiile pentru copii, la toboganul mare, 5 minute costau 15 lei, iar o tură cu parașuta sau în lanțuri (tiribombă), 20 lei. Asta nu a împiedicat însă ca respectivele distracții să fie mereu pline.
Față de anii trecuți, au apărut și distracții mai noi, săritul pe trambuline ancorat în corzi, sau pescuitul jucăriilor cu undița, un fel de „roata norocului” dar mai modernă.
Ne-am bucurat să vedem și produse tradiționale, așa cum erau în copilăria noastră: linguri de lemn, ustensile pentru bucătărie, făcute din lemn, albii, castroane mari sculptate în fața clienților, scăunele cu 3 picioare, potcoave, tuciuri din aluminiu de diferite dimensiuni, chimire și curele din piele, securi, barde, tot felul de unelte utile în gospodărie, pe care, în afară de târguri, nu prea mai ai de unde să le procuri.
Pe drumul de venire, ne-a ieșit în cale o căprioară. Era în mijlocul drumului și ne privea mirată. Am încercat să oprim mașina, cu intenția de a o fotografia, dar a zbughit-o repede în pădurea care mărginește drumul. S-a ascuns în spatele unui rug plin cu mure negre, coapte. Mură lângă mură. La Uda încă mai puteți întâlni astfel de minuni.
Pe drumul de întoarcere mașinile se înmulțiseră, claxoanele la fel, iar căprioara nu și-a mai făcut apariția.
