V-ați întrebat vreodată cum muncesc oamenii de la Drumuri Naționale? Cât de grea sau cât de periculoasă este meseria lor? V-ați gândit că cei mai mulți dintre ei pleacă dimineața cu pachetul de mâncare la subraț și după câteva ore mâncarea lor se răcește sau se poate face sloi, temperaturile de la altitudini mari fiind sub zero grade? Că după muncă grea depusă, unii la zeci de kilometri de casă, nu se pot odihni decât seara, târziu, pentru că uneori lucrările nu se termină la ora 16.00 fix, așa cum suntem noi obișnuiți să semnăm condica, să închidem biroul și să plecăm acasă, ci ei trebuie să termine cantitatea de bitum de întins, pentru că dacă acesta se răcește, nu mai poate fi folosit. Ei trebuie să gareze utilajele în siguranță, să le curețe, să le întrețină, să le alimenteze – și asta după ce și-au terminat munca. Gândiți-vă și la ce riscuri sunt supuși, lucrând pe teren accidentat, precum și la faptul că dacă li se defectează un utilaj, viața li se complică.
Pentru oamenii care muncesc la reparații și asfaltări pe călduri toride, în viul soarelui, pentru oamenii care fac deszăpeziri în vârf de munte, pentru oamenii care întrețin sectoarele de drum din „creierii munților”, RESPECTUL NOSTRU, domnilor! Și al tuturor.
Imaginile și filmările de mai jos sunt de astăzi, 3 iunie 2021. La baza barajului Vidraru este vreme de primăvară-vară, iar 50 km mai sus, la o diferență de altitudine de circa 1000 m, e iarnă crâncenă, cu temperaturi sub zero grade.
