Cu … ,,sula”-n coaste!
Rămâne celebră expresia fostului președinte Ion Iliescu adresată opoziției, la întâlnirea cu aceasta, în 28 ianuarie 1990, când în cancelariile europene se ,,trasa” și scria istorie, după Summitul din Malta (2-3 decembrie 1989) și se împărțeau ,,trofeele de război” după încheierea ,,Războiului Rece”, un război urmat de cea mai ,,fierbinte” pace, expresie care denotă presiunea exercitată de ,,solii” marilor puteri, întorși acasă să guste din salamul cu soia și să deturneze voința majorității.
Ion Iliescu nu mai este, (Dumnezeu să-l ierte!). El nu mai poate să depună mărturie, să fie felicitat sau judecat după interpretarea subiectivă a unor indivizi străini de realitatea timpului, în contextul apariției unui vid de putere, a dizolvării unor instituții ale statului sau timorarea cu bună știință a factorilor implicați în menținerea ordinii sociale.
Am trăit, cu suficientă maturitate, momentele în care țara era în agonie, iar ,,șacalii” o considerau deja un ,,hoit” bun de porționat, cartografii întocmeau noile hărți ale Europei, televiziunile străine – bine informate și direcționate, acționau în punctele fierbinți, mijloacele de dezinformare și specialiștii, străini sau autohtoni, în arta manipulării lucrau… 24 de ore din 24.
Nu putem trece cu vederea evenimentele de la Târgu Mureș – martie 1990, cum nu putem uita un nume de ardelean, român adevărat – Mihăilă Cofar – schilodit în conflictul interetnic.
Toate aceste încercări de destabilizare a țării au fost dejucate (nu provocate) de omul care, mai târziu devenea primul președinte ales, certificat printr-o prezență masivă la vot și căruia i s-a dat un procent de încredere de peste 80 la sută!
A murit un președinte care, până la ultima bulă de oxigen pătrunsă în plămânul său ofilit, a beneficiat de toate prerogativele unui fost președinte – indemnizație, pază de la SPP, locuință așa cum beneficiază și domnii Constantinescu, Băsescu sau Johannis. Deci, logic, moral, normal, poporul conduce, pe ultimul drum, un fost președinte pentru care sunt prevăzute funeralii naționale, nu bunăvoința unor navetiști pe la Cotroceni sau Guvern.
Fiii curcubeului (ROGVAIV-ii)
Au apărut hienele, aceste ființe care… ,,nu au mamă, nu au tată / Astăzi ,,ling”, mâine iar latră”…! Adunați după interesele străinătății (vezi axa Paris-Berlin) și constituiți într-un grup bine cointeresat numit partid, cu puțin peste 10 procente din voința poporului. Acești indivizi, din dorința de a face… politică(?), au atacat, în cel mai mizerabil mod, un om care nu se mai poate apăra, care – cu bunele și relele sale – s-a dus pe… drumul fără întoarcere. Un bun creștin știe că… ,,despre morți numai de bine”, iar un om ,,cultivat”, cu bun simț, cu respect față de semenii săi (nu-i cazul la ,,fiii ploii”) știe că necazul și durerea unui om, chiar și ale dușmanului tău, trebuie respectate și înțelese.
A apărut iar Fritz (Dominic), cetățean german care încă ,,cerșește” cetățenia română (la mine la țară i se spune venetic) și-și arată mușchii (,,file” – la bulbul rahidian) spunând, tare și răspicat, într-o limbă română cultivată în laboratoare speciale, că partidul lui (!) se opune organizării funeraliilor de stat, ignorând că foarte mulți ,,Friți” așteaptă la Mărăști, Mărășești sau Oituz o candelă și un gest de regret din partea urmașilor celor pentru care politica de expansiune și dorința de mărire (rasă superioară) au dus la tragediile istoriei. Trompeta partidului, detașată provizoriu la ,,Fanfara armatei”, vorbește despre sabotaj cu iz de linșaj, așa cum a învățat nu la Ștefănești în gradina Brătienilor, ci la Facultatea celor întârziați… la înscriere, denumită pompos, Bioterra.
Când râzi ca prostul!
M-am ,,surprins” că râd ca prostul, singur, când am văzut ,,Ceata lui Pițigoi” – cei care… Salvează România de pericolul ,,Iliescu”, ieșită – ceata – din cucuruz, gata să apere ,,demnitatea țării noastre” în fața defunctului pe care doar istoria îl mai poate judeca. M-am regăsit, pentru câteva momente, în postura celui de la Cotroceni – din aceeași ceată, de aceeași coloratură (ROGVAIV) care râde de unul singur, dar o face, chipurile, motivează lingăii de serviciu, strategic, să câștige timp pentru a digera întrebarea, să găsească răspunsul, chiar dacă nu este motivat sau motivant. Poate citește și Nicușor, al cărui zâmbet de permanenţă denotă că… ,,i s-a mărit herghelia” (știți proverbul românesc, nu franțuzesc, râzi că… ți-au fătat iepele…)!
Ieșirea, pe scena politică, a celor încă în viață crează confuzie şi rumoare – colegul său Claudiu (Năsui pentru noi) care își amintește, citez: ,,Pe la începutul anilor `90, în Piața Universității, pe partea cu Teatrul Național, era o doamnă care părea că vrea să intre în vorbă cu lumea din jur… Întreba lumea dacă l-a văzut pe fiul ei…” (Evenimente din Piața Universității). Este bine de știut că acest Claudiu este născut în 1985 și, la 5 ani (cu ,,mucii încă la nas”) se plimba (făcea reportaj!) prin Piața Universității și o compătimea pe această doamnă. Acum înțeleg de ce ,,Năsui” – celor care mint le crește… nasul (Doar niște clovni ai politicii). Băi băieți, cei de la PSD și chiar de la PNL, cum stați la masă cu aceste „fantome politice” care exersează cu succes acțiunea ,,sula-n coaste” şi fac ,,spume la gură” fără să folosească pasta de dinți. Hai, vă rog mult, gata cu circul, mergeți la… anticipate. Noi vă asigurăm, pentru această perioadă, necesarul de…
ANTIVIRUS
