Cronică sentimentală: „Prin viaţă călător”

Cronică sentimentală: „Prin viaţă călător”
Este titlul întâiului volum de poezii al venerabilului călător pe cărările vieţii, Gelu Oproiu, născut în comuna Băiculești-Argeş, în prima jumătate a veacului trecut. Trăitor în Capitală din anii tinereţii, jurnalistul-inginer pe teme agro-silvice a susținut ideile promovării unei agriculturi moderne, din profesie făcând un ideal, iar din pasiune, poezie.

Detalii privitoare la episoadele vieţii, activităţii profesionale şi literar-artistice sunt relatate pe larg în „Dicţionarul scriitorilor, publiciştilor şi folcloriştilor argeşeni”, întocmit de către prof. Marian Stoica, împreună cu fiica sa, prof. Margareta Onofrei.

„Îţi vine-aşa să urli ca un lup”

Pe cât de duios şi-a exprimat poetul sentimentele în volumul „Prin viaţă călător”, pe atât de revoltat i-a fost glasul în al doilea: „Ţară, ţarină, ţărani”, din care amintim poeziile: „Moromete murind”, „Blestemul pământului”, „Acasă”, „Ţara ca o pradă”, „Ai grijă, ţară, de ţăranii tăi”, „Blestemul pădurii”, „Îţi vine-aşa să urli ca un lup”, toate având un profund mesaj de revoltă. Argumentez afirmaţia cu câteva versuri: „Când vezi că ţara cade la pământ,/ Că nu mai are-n braţe strop de vlagă,/ Că a ajuns un jalnic muribund/ Cu trupul numai plagă, lângă plagă,/ Că nu mai e stăpână pe nimic/ Căci tot avutul l-au prădat tâlharii/ Şi-acuma e datoare până-n gât/ Şi-o jecmănesc amarnic cămătarii,/ Că a venit şi criza peste ea/ S-o strângă şi mai nemilos în cleşte,/ Că silnica-i povară-i tot mai grea/ Şi sărăcia creşte, creşte, creşte,/ Îţi vine-aşa, să urli ca un lup/ Şi să blestemi cu foc şi vorbe grele/ Pe cei care făcură ţara zob…”.

„Țara ca o pradă”

Poetul e îngrijorat şi de drama codrului: „Soră pădure, codrule frate,/ Fără voi, grele vremi ne vor bate!/Lava din soarele plin de dogoare,/ Anii de secetă pustiitoare,/ Furtuni, tornade, și mai cumplite,/ Năvala apelor dezlănțuite/ Ne vor aduce iadul aproape!/ Câți or să piară, câți or să scape?…” 

„Mă simt ca un vulcan…”

Dispariţia industriei şi degradarea agriculturii de după Revoluţie, haosul social şi politic, incompetenţa şi corupţia unor guvernanţi, transformând ţara într-o imensă tarabă a produselor alimentare, au constituit tema majoră a creaţiilor sale poetice:
„Mă simt ca un vulcan de prin Islanda/ Ce-l vezi cum mai erumpe uneori/ Dar nu scot lava din adânc, ci numai/ Gânduri, cuvinte, sunete, culori…/ Din toate-aceste fine componente/ Pe care le amestec, le descânt,/ Prepar ca alchimistul o licoare/ Din care sorb putere şi avânt”.

Deşi la venerabilul nostru contemporan răzbate virtuozitatea stilistică de formă şi de fond a versurilor, e nerăbdător să afle părerea cititorilor: „Dar vouă, care-aveţi bunăvoinţa/ De-a mă citi, spre care mă îndrept,/ Vă place – ori ba, măcar vreo poezie?/ Acest tranşant răspuns abia-l aştept”…

Gheorghe MOHOR